In drum spre tine

ninge frumos între noi

din ochi de poveşti fără de sfârşit

în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată

undeva într-un colţ de gând

alunecând prin irişi căprui, mă fulguie făcând piruete

pe colţ de privire aruncată departe, departe

unde doar inorogii nechează iubire,

iar ecoul şoaptelor tale mă acoperă ca o avalanşă de dragoste

ca şi un ultim vis păstrat între pleoape o ultimă poţiune rară

s-a aşezat cuminte lângă genunchii mei

depănându-mi de tine câte-n cer şi câte-n suflet,

iar eu, am apucat-o încet cu vârful degetelor,

să nu-i rănesc firul de tors din foc nestins

şi scoţându-mi din inimă o pasăre de zăpadă cu aripi deschise

i-am spus să zboare pâna la tine

în lumea vrăjitorilor frumoşi unde iarna e dans de fluturi albi

printre flori de zăpadă

în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale

nestinse paşilor mei pierduţi mie

i-am cules pe buze, pe ochi, pe obraji, pe frunte, pe palme

să te redau ţie când ai să te culegi dăruindu-mă

într-o îmbrăţişare peste care cerul plânge cu un ochi şi râde cu altul,

iar noi ne iubim în nămeţi calzi

( Ramona Sandrina Ilie - Semne de cale )