Vintage

Un foşnet dulceag, vijelie nebună

Mă cheamă, te cheamă spre tine, spre mine ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Păşeşte spre mine ...

- Păşind, vin spre tine ...

- Atinge, coboară, înalţă lumina,

Acoperă-mi aerul din albastrul abis.

- Ating, mă cobor, mă înalţ înspre tine

Mă strânge o frânghie aspră ... ce joc! ...

- Dezleagă, iubito, strânsoarea încinsă,

Priveşte cum ninge cu soare şi foc.

- Dezleg, iubite, ameţeala fierbinte

Şi mâini, şi picioare-mi sunt piatră ...

Furtună-mbibată cu miros de sfârşit,

El cheamă, ea plânge-ntr-un tril ameţit ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, în zare ... departe ...

Te uită cum arde un foc între noi.

- Departe ... departe ... şi ochii-mi scâncesc,

Amară durere-ntr-un zâmbet de chin ...

- Primeşte-ne-n tine, tu înger ... copil ...

Aprinde focul şi dă-ne lumina.

- Chibritul s-a dus, rătăcit în beznă,

Aş vrea să te strig, dar mi-e somn ...

- Te strig eu pe tine ...

- Mă strigi ... tu ... pe mine ...

Vânt adormit de sfârşit de furtună,

El strigă şi strigă şi ea e mormânt.

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, spre mine ...

Te uită, iubito, cum ţip ...

Chipul tău e deja ceară topită.

Degeaba mai plâng ...

O prinde de trup cu mâini tremurând,

"... dansează, copilă, dansează râzând ..."

Acorduri pierdute de pian învechit ...

( Ruxandra - Acorduri pierdute de pian invechit )