luni, 15 februarie 2010

Vintage






Un foşnet dulceag, vijelie nebună
Mă cheamă, te cheamă spre tine, spre mine ...
Acorduri pierdute de pian învechit ...
- Păşeşte spre mine ...
- Păşind, vin spre tine ...
- Atinge, coboară, înalţă lumina,
Acoperă-mi aerul din albastrul abis.
- Ating, mă cobor, mă înalţ înspre tine
Mă strânge o frânghie aspră ... ce joc! ...
- Dezleagă, iubito, strânsoarea încinsă,
Priveşte cum ninge cu soare şi foc.
- Dezleg, iubite, ameţeala fierbinte
Şi mâini, şi picioare-mi sunt piatră ...

Furtună-mbibată cu miros de sfârşit,
El cheamă, ea plânge-ntr-un tril ameţit ...
Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, în zare ... departe ...
Te uită cum arde un foc între noi.
- Departe ... departe ... şi ochii-mi scâncesc,
Amară durere-ntr-un zâmbet de chin ...
- Primeşte-ne-n tine, tu înger ... copil ...
Aprinde focul şi dă-ne lumina.
- Chibritul s-a dus, rătăcit în beznă,
Aş vrea să te strig, dar mi-e somn ...
- Te strig eu pe tine ...
- Mă strigi ... tu ... pe mine ...

Vânt adormit de sfârşit de furtună,
El strigă şi strigă şi ea e mormânt.
Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, spre mine ...
Te uită, iubito, cum ţip ...
Chipul tău e deja ceară topită.
Degeaba mai plâng ...
O prinde de trup cu mâini tremurând,
"... dansează, copilă, dansează râzând ..."
Acorduri pierdute de pian învechit ...


( Ruxandra - Acorduri pierdute de pian invechit )

2 comentarii:

fotolucian spunea...

Pare pictata,un efect interesant,bravo.

Cristian Ion spunea...

foarte bine lucrat ... bravo