Mi-a mai ramas o clipa de tacere

Am coborāt din liniştea stelară...
Rupturi de timp, īn clipe care curg,
Ce sunt sortite vremii să dispară
Cānd răsăritul curge spre amurg.

Şi scrise-au fost acolo sus īn cer
Să poarte-n ele clipe de durere
Şi clipe de iubire, şi clipe care pier,
Ce nu se văd din clipa de plăcere.

Din nemiloasa clipă-a despărţirii
Intrăm īn bucurie ca-ntr-un joc
Şi ne-amăgim,īn clipa amăgirii,
C-o clipă de speranţă şi noroc.

Prin ele trecem dincolo de vreme,
Spre ultima din clipele cereşti;
E clipa veşniciei... nu te teme,
E clipa vieţii tale nelumeşti...

Le-am adunat īntr-un poem pe toate,
De la iubire... pānă la durere,
Să vadă veşnicia, de se poate,
Că n-am tăcut... īn clipa de tăcere


( Marin Bunget - Mi-a mai ramas o clipa de tacere )