Stele de rugina

Aprinsa seară curge cu scāntei
Treceam prin visul tău a doua oară
Dar prima dată era primăvară
Acum īnsă nu mai ştiu ce e.

Īn primadona stelelor mai ninge
Cu fantezia īncă de-nceput
La prima notă dintr-un cāntec mut
C-o vālvătaie steaua ne atinge.

Şi parcă steaua nu mai are-un rost
Deşi cāntăm aceeaşi melodie
Iar flacăra privirii-i tot mai vie
Dar parcă seara nu mai e ce-a fost.

Mai curge cu scāntei aprinsa seară
Iar glasul meu de amurgiri s-a spart
Tu eşti aceeaşi eu m-am preschimbat
Din Făt-Frumos, īntr-o răpusă fiară.

Regatul lumii porţi ne-au făurit
De ceară scumpă, lemn şi de scāntei
Din carul vieţii călăreţii mei
Călătorind īn zare m-au rāvnit.

Treceam prin visul tău a doua oară
Visezi frumos, dar steaua-a ruginit
A treia oară nu am mai venit.
Dar cine ştie? Va mai fi vreo seară.

(  Ioan Grosaru - Stele de rugina )