miercuri, 14 aprilie 2010

Un singur trup



Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,



Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces


La care Pilat din Pont nu a avut acces.



Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi


O lume nouă, pregătită să observe pădurea


Din spatele copacilor ce blocau altădată


Până şi gândurile,


Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale


Ale căror puncte de reper au devenit


Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.


Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,


Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii


Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar


Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,


Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos


Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.


Şiroia dragostea peste trupurile goale,


Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,


În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele


Cu fir din coadă de cometă


Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.


Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,


Ne-am făcut din nou un singur trup,


Învelindu-ne cu întunericul


De la începuturile lumii…
 
 
 
  ( Cristian Lisandru - Un singur trup )

Niciun comentariu: