Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,
Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces
La care Pilat din Pont nu a avut acces.
Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi
O lume nouă, pregătită să observe pădurea
Din spatele copacilor ce blocau altădată
Până şi gândurile,
Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale
Ale căror puncte de reper au devenit
Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.
Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,
Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii
Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar
Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,
Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos
Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.
Şiroia dragostea peste trupurile goale,
Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,
În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele
Cu fir din coadă de cometă
Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.
Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,
Ne-am făcut din nou un singur trup,
Învelindu-ne cu întunericul
De la începuturile lumii…
( Cristian Lisandru - Un singur trup )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu