joi, 13 mai 2010

Pana la capat




prima dată
am ciobit din viaţă

ciobul extras de sub piele
s-a dizolvat în singurătate
şi de-atunci mă caut

plin de mine
îl strig pe Dumnezeu
apoi plec pe o insulă
în miezul apei
călător
fără gânduri
mă voi adapta la viaţă
ca să-mi pot aminti
cine sunt...
poate rămăşiţele unei iubiri
din cuvintele aruncate pe minciuni
ori câteva risipiri de lumină
adunate în palmă
sau poate chiar răsuflarea
copilului din mine...

nu ştiu...
ştiu doar că m-am agăţat de un trup
acolo unde umbra colorează pământul

şi mai ştiu...
capătul la care vreau să ajung
începe din mine


( Teodor Dume - Capatul la care vreau sa ajung, incepe din mine )

3 comentarii:

CIMPOACA LAURENTIU spunea...

frumos compusa imaginea...

teodor dume spunea...

emanuela,
îmi place blogul tău. are ceva aparte care te reţine. mulţumesc pentru postarea textului meu. a fost o surpriză plăcută.

succes!

cu sinceritate,
teodor dume,

S-Hell spunea...

multumesc la randu-mi ,teodor...mai astept texte sa pice cu tronc.spor!