Pe coltul alb al fluturelui-stea
Adorm plangand,cersindu-ti dragostea
O lacrima precum un vis se-nalta ...
Simt sufletu-mi zburand,lipsit de viata .
In lumi calatoresc si ma tot doare
Prohodul tau de stele cazatoare.
Mi-as fi dorit sa fie viata moarte
Sa-mi tes tristetea-n rasarit de noapte .
E-n clopot golul clipei ...Ma cuprinde ...
Ecerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei razvratite
Si stanca ta de vis si dor,iubite ..
Tu mi-ai deschis a nemuririi poarta...
Povestea-ncepe cu "a fost odata"
Intr-n regat de gheturi,crini si perle
Pasii iubirii unei lumi eterne .
Surasul meu a stralucit...In raze
De ploi cazand ,misterul unei fraze
Precum o racla s-a deschis si domn
S-a asezat pe-al nemuririi tron.
Nu stiu sa fi avut de-atunci alt nume
Nici alta-nfatisare ,nici alt dor ...
De-atunci tu esti un rasarit de soare
Iar eu ,al sau apus biruitor .
Poate c-a existat o alta lume
In care am trait cu-adevarat ...
Poate exista-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat .
Traiesc de ani-lumina printre stele,
O lume rece,agonii,mistere ...
In sufletu-mi e noapte vesnica si teama,
Iubiri de stele, stele de arama...
Iubire nepermisa, casta, pasagera,
In lume-n care singura himera
Revine-n usa sufletului meu
Si ii deschide tot aceeasi eu .
Comete-n zbor isi cauta menirea
Dar eu raman in mine ca un sfinx
Pe coala universului patata
De dulcele lichid din zeul-pix .
De ce-n tacerea noptilor de sticla
Te-ntinzi cu brate de argint si dor ?
De ce-n tacerea noastra se ridica
Un strigat disperat de ajutor?
Vino aici sa prelungim iubirea
Atator pamantene amintiri!
Sa resadim in suflet fericirea
Celor loviti de griji si amagiri. | |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu