Inca un pas

Câte cărări
au rămas neumblate,
leacul să-mi aflu în sterpe poveţe?
Nadă golgotei,
nesomnului pradă,
iernile chem la eterne ospeţe.

Zac în Arcadii
căzute-n rugină
veştede clipe, haotice, mute.
Zvonuri de pietre
muşcând din ţărână,
încă un pas, şi argintul le-asmute.

Vamă zidesc,
de la facerea lumii,
ţipătul crud, suliţat în genune.
Oarbe porunci,
veşnicind în adâncuri,
scurmă-n amiezi aşteptări de cărbune.

( Elena Munteanu - Inca un pas )