Sunt fericit.
Nimic din viaţă nu îmi aparţine
Doar eu mă aprind în tăceri arzând până la ultima cenuşă,
Doar eu îmi sfâşii toate nopţiile în căutarea mea scindată
În sute de slipiri cu ecouri.
Poate sunt orb, poate sunt mag…
Este un fel de a culege stelele din ochii celor pe care îi iubesc,
Este un fel de a arde scufundat in mare,
Este un fel de a mă îmbolnăvi cu viaţă prin cimitire,
Este un fel de a scrie şi de a zâmbi sub bombardamente
Şi de a te gândi la copii cu păpădii în mână…
Sunt fericit.
Îmi iubesc viaţa ca şi moartea,
Nimicul ca şi întregul,
Boala ca şi sănătatea,
Iubirea ca şi singurătatea
Şi cu umbra mea aprind siluetele
Care îmi opresc căderea ca şi înălţarea.
Nimic din viaţă nu îmi aparţine
Doar eu mă aprind în tăceri arzând până la ultima cenuşă,
Doar eu îmi sfâşii toate nopţiile în căutarea mea scindată
În sute de slipiri cu ecouri.
Poate sunt orb, poate sunt mag…
Este un fel de a culege stelele din ochii celor pe care îi iubesc,
Este un fel de a arde scufundat in mare,
Este un fel de a mă îmbolnăvi cu viaţă prin cimitire,
Este un fel de a scrie şi de a zâmbi sub bombardamente
Şi de a te gândi la copii cu păpădii în mână…
Sunt fericit.
Îmi iubesc viaţa ca şi moartea,
Nimicul ca şi întregul,
Boala ca şi sănătatea,
Iubirea ca şi singurătatea
Şi cu umbra mea aprind siluetele
Care îmi opresc căderea ca şi înălţarea.
Sunt fericit.
( Madalin Ciortea - Sunt fericit )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu