Incaltata-n ierburi noi

Mi-e aşa dor de dragoste...si cui să spun...
Atât nomad gândul pe drum,cum să-l adun...
Printre ceteni şi aluni
Printre ierbi,izvorul bun,
Printre linişti de natur,
Printre muzici de păduri,
Prin trifoi cu degeţei
Ale mele prins pe ei,
Ciripiri de păsărei
Îmi fug ochii după ei,
Copăceii înfloriţi,
Mugureii logodiţi
De parfumuri ameţiţi;
Mă dezmierd prin flori de tei,
Tot păşesc pe alţi cărări,
Plini de iarbă-acoperiţi,
Nu las drumuri dezgoliţi;
Mă aşez sub un salcâm,
Închid ochi şi mă închin,
Nu-mi uit Tat copacul meu,
Să îl pui la cas temei,
Să am undi să mă adun,
Cu-ale florile-i să-mi plâng,
Picături de salcâm nou,
Lacrimi calzi pe-obrazu meu,
Mă îmbată,mă-nfioară
Mă dezbină,mă omoară,
Mă-ndulceşte-nveninează,
Mă ridică,mă coboară;
Stai trifoi pe sânul meu,
Staţi brânduşi în părul meu,
Toporaşi îmi faceţi voal,
Peste trupul alb să-mi am,
Încălţată-n ierburi noi,
Întinsă pe un pat de moi,
Cu lumina împlinită,
De căldură-acoperită,
Multă,multă sărutare,
De natură-mbrăţişare,
Privighetori lasă-ofrandă,
Din margareţi frumoasă salbă,
În zbor atent uşor bătând,
Mi-o trec uşor pe după gât,
Şi pielea suav sărute-mi,
De frumuseţi şi bun inunde-mi,
Fiinţa-mi singură,pierduta,
De natură adoptată.Renascuta.

( Loredana Pirghie - Treceri )