marți, 1 iunie 2010

Aspiratii



Credeam că viaţa-i mai uşoară
Că nici nu sufli şi ea zboară
Că fără aripi, fără zmei
Ajungi acolo unde vrei.

Ajungi în ceruri şi mai sus
Să furi Luceafăru’ l-apus
Să iei un nor să-l modelezi
S-alergi pe el fără să vezi

Cum lumea-ncearcă să te prindă
Să te coboare-ntr-o clipită
Pe un Pământ nebun de-al lor
Unde doar păsările zbor.

Şi astfel îi vei blestema pe toţi
Că nu te-au lăsat să te cocoţi
În-naltul vârf al ăstei lumi
Unde cu toţii suntem buni.

Încerc pe plac eu să le fac
Şi-nvăţ să merg şi-nvăt să tac,
Dar lumea asta nu-i a mea,
Nici n-o pot compara cu ea.

Şi-un dor cumplit mă ia uneori
Magneţi parcă m-atrag spre nori
Şi-ncep deodată a pluti
Fără a vrea, fără a şti.

Dar zborul meu e interzis
Mânia lor eu am aprins
Şi drept pedeapsă mi-au tăiat
Al meu ţel înaripat.

( Colpos Oana Stefana  - Aspiratii )

2 comentarii:

oanacolpos spunea...

Fotografiile sunt superbe! Iti multumesc ca ai ales sa asociezi cuvintele mele cu acea fotografie minunata!

S-Hell spunea...

si eu iti multumesc.. inspiratie in continuare!