Lasa-mi sufletul fara paza
Sa poata zbura spre cer.
Plutirea lui fireasca e o vijelie,
O zvacnire dulce ce-nvinge
Legaturile terestre,
E o sete de fericire in afara fericirii,
Un dor de lesin astral,
De pieire in framantari,
De inec in spume de regrete divine.
Lasa-mi aripile ce au locuit tainic in mine
Sa se defaca
Si dintr-o-ncercare sa tresalte dincolo de soare
Si-n zborul lor
Sa lase-n urma izvoare de lumina
Neprinse de o viata fara inteles, dincolo...
Lasa-ma sa plec,
Plecand sa uit
Si-n mers sa fiu o alta,
Sa mor de mii de ori
Astfel incat nici un mister
Sa nu ma lege iarasi de pamant.
Sa poata zbura spre cer.
Plutirea lui fireasca e o vijelie,
O zvacnire dulce ce-nvinge
Legaturile terestre,
E o sete de fericire in afara fericirii,
Un dor de lesin astral,
De pieire in framantari,
De inec in spume de regrete divine.
Lasa-mi aripile ce au locuit tainic in mine
Sa se defaca
Si dintr-o-ncercare sa tresalte dincolo de soare
Si-n zborul lor
Sa lase-n urma izvoare de lumina
Neprinse de o viata fara inteles, dincolo...
Lasa-ma sa plec,
Plecand sa uit
Si-n mers sa fiu o alta,
Sa mor de mii de ori
Astfel incat nici un mister
Sa nu ma lege iarasi de pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu