Optimism

Mă uit la tine
şi în fiecare zi îmi mai apare un ochi
până când începe să doară
să văd

atunci îmi spun că nu există iubire
ci doar o capcană
în care ţi se prinde naivă inima
coşmarul a început

hai să stăm întinşi în iarbă
până creşte prin noi

când iubeşti te transformi în înger
îmi spunea mie mama
mă strângea în braţe
eu o căutam de aripi
nu avea
nici eu n-am
nici tu
mi s-a părut că le-am văzut
la un vânzător de îngheţată
a ţipat la mine
şi au dispărut

o să găsim noi drumul bun
toate cheile
şi toate secretele
dacă vrem

( Iakab Cornelia Claudia - Optimism )

Let's write a history

adormeau unul în cuvintele celuilalt
îmbrăţişîndu-şi singurătăţile
nopţile respirau albastru deasupra
inimilor încolăcite de sensuri
uneori - duminicile poate - se băteau cu perne
ori cu ţăndări din iubirea lor
împrăştiind inegal săruturi in sfere
fiecare abandonase o lume
un capăt de drum
cînd au hotărît să planteze împreună
în puncte de suflet ierburi de sticla
nici un zbor nu le oxida aripile
îşi lipeau obrajii de ierni întrebătoare
pînă ce le umblau prin sînge
frunze cu ochi vinovaţi - raze
imperfecte de clopote mirosind a ruguri
din măduva luminii picurau crîmpeie
de veacuri
unul în inima celuilalt
îmbrăcîndu-se pe rînd cu anotimpuri de fericire

( Carmen Mano - Poveste )

Chemare

clipe de linişte măruntă zboară în timp,
te caut,te vreau,te ascult...mi-e bine...
tu eşti frumosul zilelor mele rare şi triste...

tăcere senină debutează din pista ochilor mei,
iubirea ta-inima mi-o urcă în uriaşele simţiri...
te chem nobil spirit,tu eşti culoarea simţurilor...

supreme uitări năvălesc nemilos de rece inima...
tu rămăi apărarea mea,confort zilelor oferi...
te chem în imnuri de iubire,te aştept deschis...

frigul mistuie noaptea ciudata plină de albastru...
muzica ta...parfumează obrajii aripilor mele...
te chem adânc,tu clădeşti frumosul inimii mele...

adevăr nu va mai fi când mă vei uita curând...
amintirile te vor urmări în tot universul nostru...
te chem uriaş de iubire,tu mă ridici în etern...

nimic din ce-ţi ofer nu va alunga tainele tale...
te voi proteja cu fiecare simţ al meu fericire!
te chem ideal fierbinte,topeşte-mă în numele tău!

fă-mă fluid,stropeşte cu mine în nemurirea ta!
plângi cu lacrimile mele,transpiră cu fluidul meu!
stingeţi setea cu apa mea suprem amoros...

melodia ta preface din mine râul zborului nostru...
inimile devin munţi,trupurile păduri de foioase...
ne chemăm fericire,ne chemăm anotimp etern...

( Sorin Saguna - Te chem )

Frightened me

să nu te miri şi nici să nu te sperii
când steaua ta-ntâlni-va steaua mea
prin fulgere imense vei vedea
cum lângă noi se vor surpa imperii

în urma noastră se vor curăţa
cărări şi poduri pline de mizerii
şi vise noi vor năvăli, puzderii
în casa-n care dragostea va sta

pe la ferestre, priveghind în noapte
cu ochi timizi pe jumătate-nchişi
la clipa ce imploră sa mai steie

acolo între murmure şi şoapte
de zei frumoşi, sălbatici şi proscrişi
mutaţi în trup de om şi de femeie

( Lory Cristea - Sa nu te miri si nici sa nu te sperii )

Fara scapare

Agat iluzii dulci in plasa mea de vise,
Desprind secrete mov din vechile-mi culise,
Arunc in suflul noptii dorinte reci de sticla,
Topesc intreaga luna intr-o eterna clipa.
Desprind din stele soapte
Mici, verzi, dar coapte
Sunt sfaturi despre viata
Iubire si speranta
Cuvinte calde, moi,
Povesti apuse, noi.
Ascult si-absorb indata
Lumina, vraja toata.
Devin pe loc mai verde...
Caldura mea se pierde...
Si vad cum lent, placid,
In strop mic, translucid,
Ma transform in lichid.
Vre-un leac sau vreo otrava Servit mortii pe-o tava...
Dar ni, ceva se-ntampla
Omana sau o tampla
Ma smulge din visare,
Si dintr-o dat-apare
Un soare-un pat, o floare.
Mi-e cunoscut parfumul
E viata, ceata, fumul.
M-ai reintors din plasa
Tu tampla, mana, acasa.
M-ai scos din vraja noptii,
Ne-arunci in plasa sortii
Printre secrete, stcila,
Topind enetrna-mi frica
Intr-un moment, o clipa.

( Sopron Geanina - Din plasa de vise )

Basmul ce i l-as spune..

O, da-mi aripa de arama
Si mi-o pune-n bratul stang.
Ochii tai se plec cu teama,
Tu rosesti — glasu-mi te cheama,
Coardele incet te plang!
Vino dar, palida zana,
Pune fata pe-al meu piept,
Gatul tau pe bratu-mi drept,
Tu, a ochilor lumina,
Ma iubesti, tu? Spune drept!
Ma iubesti! Surazi sireata
Si iti pleci ochii in jos!
O, lumina prea curata,
De-ai cunoaste vre odata
Sufletul meu dureros;
De ai sti, palide inger,
Cat de mult te iubesc eu,
Cate nopti de-amor si rau
Am vegheat zdrobit de plangeri,
Scumpa mea, odorul meu!
................................
( M. Eminescu - Basmul ce i l-as spune ei...)

Libertate

Sunt clipe în care
Jumătate de suflet se dăruieşte cumplit
De frumos
Unei „fie ce-o fi” întâmplări.
Cealaltă jumătate, cu pleoapele vinete
Depărtându-se încet
Până când,
În punctul din care apărea uneori Luna
Mai rămâne doar
Un semn de întrebare.

( Silviu Dachin - Libertate )

Murmur

Murmur de cânt îndepărtat
Tresaltă-n jocuri de lumină
Din zbor în hăuri se scufundă
Caută drum... caută tihnă...

( Alina Cucu - Murmur )

Pick one

Când apune soarele îmi uit geana pe un nor
Un hublou pufos în care îmi aştern visele
Cum te aştern pe tine timpului
Aş alerga trei ceruri desculţă
Cu stele în călcâie mi-aş aprinde focul la genunchi şi mai sus de

La mine noaptea se măsoară în cai
Atunci mă poţi fura pe după ureche cu un strop de trandafir
De rouă şi de buze
Ţi-aş iubi nodul gâtului de nu s-ar întoarce privirea spre răsărit
Carul mic cusut din carul mare s-ar face Dumnezeu sub pântec minune

De la o vreme îmi las ochiul să-şi iubească geana singur
Dacă vrerea ta e chipul meu iar somnul îţi este pleoapa lăsată
Alege-mă pe mine frunză de nuc la tâmple
Caşmir pe tălpile de miel la intrarea în Babilon.

( Silvia Bitere - Spre laic )

De-a-ndragosteala

de
câteva ori pe
zi urc everestul
cu aplenstock-ul înfipt
până în miezul pământului/ mă
caţăr pe gheaţă/ pielea ta e alunecoasă
întind o tabără între coastele tale, aici
este mai adăpost/ îţi trimit o ilustrată/ cu
mâinile degerate abia scriu: coordonatele mele
pot fi verificate pe google/ expediţia asta în
tine mă îmbătrâneşte/şerpaşii au murit de mult
tuburile de oxigen s-au terminat/ până la inima
ta mai am de escaladat/ călăuzele nu mă mai recunosc
pe traseul alpin cadavrele sunt vizibile/ la ştiri
se anunţă: cine reuşeşte să treacă graniţa în nesfârşitul
tău vis va lua premiul Nobel/ încă rezist/ mai am fiole cu
hrană, scări şi frânghii/ trec de zona morţii marcată subtil
de fantoma unei femei/ care părea să zică/ ascensiunea în el nu
depinde de oxigen şi nici de ghizi/ semiconştientă ajung în alt
secol/ cartografiez drumurile nepietruite/ doar aici se ascund adevăruri/ să mă arunc de pe culme sau să cobor treptat?/ e mai simplu să
cad în gol/ de pe creastă direct în inima ta/ plonjez în ea ca în
cea mai mare adâncime de pe glob/ viscerele tale/ groapa
marianelor/ am învăţat să-mi respect obiceiul/ precum băştinaşii/ să fur din tine/ ca de pe o corabie portugheză/ tot ce e mai de preţ

( Carmen Manuela Macelaru - Principiul caderii libere la indragostiti )