Cutreier

Mă plimb pe pămînt,
enigmă-n cuvînt,
făptură în haină,
o taină în taină,
cînd miez, cînd veşmînt.
Mă plimb pe pămînt
subt ceruri de gînd.
Prin dumnezeul Vînt
bate aripa
seminţei ce sînt.

( Lucian Blaga - Cutreier )

Pasi spre toamna

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

Sîngeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gîndurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Cită deznădejde paşii noştri mînă !
Ca un vînt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vînt ce-nvîrte uşa din ţîţînă...

Mîine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mîine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Cînd mi-am plîns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vîntului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe cînd eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi —
în nisip, scrîşnită, laşă remuşcare...

( Nicolae Labis - Dans )

Multumesc T.T

Te caut iar..

Te caut  iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranţa c-amândoi vom reîncepe

Un vals târziu. În vals te-am învârtit
Prin colţuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aş putea concepe
În dansul vieţii, pasul dezrobit.
 

Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorţit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
 

Te voi cunoaşte, când vei fi fugit
Cu prima rază... ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.

( Ionut Popa - Te caut iar prin neumblate stepe )

Calatoria spre nori

Eu cred ca norii povestesc
In fiecare tara altfel,
Poate ca sunt tinuturi unde
Se vad pe ceruri epopei
La noi pe bolta trec ciopoare
Cu caini batrani si miei nostalgici
Si-aluneca-n pasunea-albastra
Pe urma lor trei ciobanei.
Sau se inalta-o manastire
Nepamanteana, ca in somn,
Surpata-n haos fara mila
De rasuflarea unui vant
Si iarasi razvratita-n ceruri
Pana cand aripi de sindrila
Cazand inspre inalt cu spaima
Suie din lacrimi un cuvant.
Cum am putea sa ne dorim
Un cer senin si-o bolta goala,
Cand norii spun povesti prin care
Suntem salvati in vesnicii?
Veniti, furtuni, deasupra noastra
Si infloreste-ne, durere,
Cat timp mai stii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sa scrii...

( Ana Blandiana - Eu cred ca norii...)

Lasa-mi sufletul fara paza...

Lasa-mi sufletul fara paza
Sa poata zbura spre cer.
Plutirea lui fireasca e o vijelie,
O zvacnire dulce ce-nvinge
Legaturile terestre,
E o sete de fericire in afara fericirii,
Un dor de lesin astral,
De pieire in framantari,
De inec in spume de regrete divine.
Lasa-mi aripile ce au locuit tainic in mine
Sa se defaca
Si dintr-o-ncercare sa tresalte dincolo de soare
Si-n zborul lor
Sa lase-n urma izvoare de lumina
Neprinse de o viata fara inteles, dincolo...
Lasa-ma sa plec,
Plecand sa uit
Si-n mers sa fiu o alta,
Sa mor de mii de ori
Astfel incat nici un mister
Sa nu ma lege iarasi de pamant.

( Plop Cristina  Aurelia - Mreje )

Destin miop

Chiar dacă tulburarea ei
semăna cu zbaterea peştelui
în năvodul unui pescar orb,
în adânc se simţea vinovată,
cu atâta vină de neîmpărtăşit
între coastele-i subţiratece-
ca nişte gratii de suflet

chiar dacă ştia că nu a distrus nimic
chiar dacă vedea
că nu a construit nimic

şi totuşi pentru că dorea doar fizic să doară,
să nu soarbă singură
această pierdere boltită de celule,
o amnistie atât îşi dorea,
în clipele în care
dilatarea secundei se întâmpla
sub peretele uriaş
al catalogului încondeiat de miopul destin

( Burlacu Ioan - Destin miop )

Riduri

Ştiu că te doare
fiecare urmă lăsată pe nisip fără mine,
fiecare frunză căzută în drumul tău,
fiecare nor care trece
fără ploiaie.

Ştiu că te doare
că timpul trece
tăcând pe lângă tine,
că singurătatea
sună cu ecou dublu...
că vorbele mute
dor,
că secundele picură
sânge pe oglinzi reci,
că gândurile se adună
sub tâmplă
şi trecutul şterge cu batiste vechi
pagini scrise cu ROŞU.

Ştiu că zilele trec
lăsând linii adânci
pe frunte.

Ştiu
că somnul vine greu fără mine,
care să te vegheze
şi …
mai ştiu
că tot ce respiri
are parfumul meu
de înger
albastru...

( Lelia Mossora - Inger albastru )

Strigat de soapte

Mă întorci , te întorc
din drumul de ieri.
Amurg mă cutreieri,
îmi dai şi nu ceri.

Tot roşul din mine
l-ai lăsat pe apus
şi eşti şi nu eşti
al lumii supus.

Mă laşi azi în cer
să-mi dezleg întrebări.
Mă duci pe ştiute 

sau NE…descântari.

Îmi frângi iarăşi visul
tremurând peste frunze
pe când eşti NEzisul
de lacrimi NEcurse.

Mai spargi între dinţi
otrava din noi
să ne spele păcatul
nestiutele
ploi.

Mă dor asfinţituri trecute
în goană
pe lângă un tropot de cai
într-o toamnă.

Culeg astăzi stele
din fire de nai
să te-mbrac în zăludele
spaime de rai -

acela care din mine-i
popas
ca şi cum , ca şi când
tu ai fi rămas

un fluture-n seara
care nu vine
fără noi,
fără tu , fără mine.

Cum curg mângâieri
din nopţi
fără vise.
Ai taina din mine
fără lacrimi promise.

Pribege sunt mâinile tale
în somn.
Eşti tăcut şi eşti singur,
nenuntitule domn.

Vom fi într-o zi
un strigăt de şoapte.
Nu te du!
Nu veni !
Doar stai lângă moarte

să-mi curmi răsuflarea
cu sărutul bolnav
ce te-adulmeca-n seara
cu bocet gângav.

Apun iar în carne
dorinţi înnorate
Nu poţi să îmi dai
decât
fruct de păcate.

( Lelia Mossora- Strigat de soapte )

Te prelingi ca un cantec..

Te prelingi ca o umbra prin sufletul meu…
Picaturi de ploaie – degetele tale
lasa urme atat de adanci
incat luceferii dor de singuratate.

Te prelingi ca un geamat de dor
si ochii tai cauta un nou rasarit.

Aproape...
Aproape ca te pierzi in mine
dar mai ramane un timp
sa treaca prin clepsidra iubirii noastre
de infinit,
iubirii noastre de inalt,
iubirii noastre…
de iubire.

Ne mai raman doar rarele,
putinele clipe
in care sa ne regasim
pe noi
in noi...
sa ne vindecam durerea din ochi
si setea ce ne-a uscat sufletul.

Te prelingi ca un cantec
atat de parfumat
ca ingerii se imbata
de adancul din tine.

Ne e teama sa respiram…
Ne e teama sa ne atingem
sa nu se alungam visul
construit cu atata migala.

Lasa-mi mainile aici
sa risipeasca in mine
muzica ochilor tai
neasteptat de calzi.

Cand vei pleca,
nu-ti lua umbra cu tine !

Cutreiera-mi visele,
bantuie-mi trupul cu buzele tale,
respira-mi gandurile,
fura-mi visele
in care ne asteptam zborul
in anotimpul acesta
atat de alb
ca se descompune pe trotuare
in urme ale pasilor nostri.

Si pentru ca ai trecut pe aici...
si pentru ca mi-ai trecut prin sange...
si pentru ca gura ta inseamna
inceput si sfarsit,vei deveni o pecete
pe un zid ce demult nu mai este...
Vei ramane , poate, mai mult
decat un vis de dragoste
dintr-o noapte albastra.

Si ...tocmai de aceea
opreste-te la malul meu
o clipa
sa vezi cum imi picura
roua pe pleoape,
sa simti
culoarea
si gustul
si mireasma
gandurilor mele....

( Lelia Mossora - Anotimp alb )

Diluat.Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.

Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.

Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.

Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.

Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.

 ( Adrian Paunescu - Condamnarea la toamna )

Amar

Sunt pasărea rănită de timp,
De timpul tău
Care trece ireversibil
Pe lângă mine,
Omul cu sânge de furtună,
Cu ochii de zări,
Cu suflet de apus,
Cu zâmbet de orhideee,
Cu somnul înfrânt de chemări,
Cu mâini de liane,
Cu gura amară de cireşele
Prea coapte,
Cu paşi de nori,
Cu umbra negăsita de nimeni,
Cu trup
Furat din copsa lunii,
Cu gândurile
Furişate prin adâncul oceanelor
Noaptea…

Sunt omul
Care simte
Paşii celor ce trec
Pe lângă vorbe
Fără să le spună.
Doar şoptind
Silabe de dor.

Sunt omul
Cu gemete de ciută
Care adulmecă
Rătăcirea din visele lumii. 

( Lelia Mossora - Amar )

Buchet de picaturi de timp

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

( Viorel Muha - Buchet )

Hai cu mine, pana la capatul lumii!

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pna la miezul planetei.

Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu …

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un  capat.

( Zaharia Stancu - Hai cu mine )

La rascruce

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi...Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.

Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat...
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.

Un han, din care numai peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-u plop uscat alturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.

Te simti pierdut departe...rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
...In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.

( Vasile Voiculescu - La rascruce )

Oh, suflet orb!

Oh! suflet orb
m-absorbi intruna
Si nu ma vezi, nici nu m-auzi,
Ramai, cu ochii morti si cruzi,
Si reci, mai reci de cum e luna.
Veghez asupra-ti totdeauna...
Visez, vibrez si nu m-auzi,
Ramai cu ochii morti si cruzi,
Si sunt arcus, - si nu esti struna.
Si reci, mai reci de cum e luna
Sunt ochii tai si morti si cruzi,
Si nu ma vezi, nici nu m-auzi,
Si sunt arcus, - si nu esti struna.
Iar suflet orb m-absorbi intruna,
Te simt, te-aud, si nu m-auzi,
Si ochii tai sunt stinsi - si cruzi,
Si reci, - mai reci de cum e luna.

( Alexandru Macedonski - Oh!suflet orb )

Barbat cu suflet de poteci

Te-a aruncat printre femei
un zeu cu ochii de scântei,
să ne răneşti, apoi să pleci –
bărbat cu suflet de poteci!

Deşi tu negi, e prea târziu
a vieţii taină să-ţi mai ştiu,
să-ţi întru-n sânge-ncet, blajin.
M-aş preschimba apoi în vin,

să te cunosc, să te-nţeleg,
cu vraja mea iar te te leg.
Ţi-aş dărui pământul tot
de-aş mai putea să îţi socot

în somn ce gânduri tu ascunzi
şi cum mă-nalţi şi mă cufunzi
în apa ochilor divini...
şi mă descânţi şi mă alini...

Bărbat cu suflet de poteci
mereu mă-ntuneci... apoi pleci...

Bărbat cu vorbe de poveşti
mă îndoiesc mereu că eşti

cel ce se va opri vreodat`
la malul meu cel neumblat

de ape repezi şi hai-hui
tot rătăcind prin vise şui...

( Lelia Mossora - Vise sui.. )

Clipe prelungite

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…


Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.


( Lelia Mossora - Liliac alb )

Patima cruda

Iubirile vin,
Iubirile pier…
Cui să le dau,
Cui să le cer?

Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?

Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?

Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd…de durere,
Plâng…de noroc.

( Adrian Erbiceanu - Iubirile )

Dor de un zambet

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

 ( Lelia Mossora - Intoarce-ma )

Osteniti

Alergam…

Alergam…

Sa ne descoperim pe noi

In noi insine…

Sa descoperim

Ce se ascunde

Dincolo de

Eu si Tu.

Alergam si nu vedem

Decat rareori

Rasaritul sau apusul soarelui.

Alergam

Si nu simtim parfumul asezat pe flori

Intre sarutarile diminetii.

Alergam si nu deosebim

Ochii celui de langa noi

De seninul cerului.

Amestecam mangaierile

Cu adierile vantului,

Soaptele de iubire

Cu murmurul valurilor

Presarate pe tarm

In dantele albe de spuma.

Alergatori de cursa lunga -

Incercam

Sa vedem capatul drumului

Printre lut si stele,

Printre pietre si zborul pasarilor,

Printre trunchiurile mestecenilor – lumanari in noapte

Si Calea Lactee obositor de alba,

Printre lacrimi si zambete ,

Pierderi si…regasiri,

Deziluzii si concretul  atat de rar atins …

Printre cautari si NEsperanta.

Si mereu suntem pustiiti

Ca un desert fara oaza,

Ca o vara fara ploi,

Ca o casa fara icoana la care ne inchinam in copilarie,

Pustiiti de tot parfumul atingerilor cersite mereu,

Pustiiti ca

Un drum fara capat

Si…

Toate astea…

Pentru ca

Am crezut ca concretul se poate pastra

Fara sa avem grija

De aripa unei pasari calatoare

Ostenite

De prea multul zbor

Deasupra lumii…

 

 

( Lelia Mossora - Alergatorul de cursa lunga )

Iubind in taina..

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

( Mihai Eminescu - Iubind in taina )

Pe scari

Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.

Cu-n simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturu-ţi ud, abise sculpturale,
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţelenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu izuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila-ţi chemare…

La baza scării, gânduri când se-nturnă,
Chemarea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!

( Adrian Erbiceanu - Cand te-am vazut )

Flamand

Mi-e foame de tine, iubito,
Iubito, de tine mi-e foame,
De palmele tale de sare,
Pe tâmplele mele de poame –

Mi-e foame de roadele tale,
de liniştea ta ce-mi împarte,
pe suflet, cu tălpile goale,
maree tăcute de şoapte –

Mi-e foame de ochii tăi negri,
de pleoapele tale de vânt,
aş vrea să te legăn în cedri,
şi cuib să îţi fac în cuvânt –

Să zbori ca o pasăre blândă,
să mi te întorci pe un umăr,
o veşnicie să număr
lumina din tine, plăpândă –

Mi-e foame, iubito, de tine,
ca trupul să nu ţi-l ating,
aş vrea să respir doar din grâne
poverile tale de gând –

Si noapte să fiu, să te-acopăr,
şi ziuă, cu nori să te-mbrac
pe gânduri, ca floarea de nufăr,
pe lacul din minte să-ţi tac –

Mi-e foame de tine, iubito,
de zâmbetul tău vegetal,
o mare să fii, să te sufăr,
cum nu te cuprind de pe mal –

Mi-e foame de tine, iubito,
cu pleoape de aer , o iie
să-ţi fiu, să îţi mângâi pe vise
iubirea născând veşnicie…

( Jianu Liviu Florian - Mi-e foame de tine, iubito )

Cand mi te aduci..

spune-mi că nu ţi-e frică

păianjenii nu ucid
ei strâng între colţuri timpul
şi-l anesteziază până când
mă întorc acasă

capătul drumului
e puţin mai încolo
nu-l pot vedea
şi mi-e teamă că o să cad
într-un ochi de lumină

înăuntru voi fi doar eu

( Teodor Dume - Mototoleste-ti gandul si lasa-l sa se rastogoleasca pana la mine )

Aripi de inger

Doar ea m-asteapta plangand

Fata cu aripi de inger.

Vine prin ploaie sau vant,

Prin lacrimi si plangeri,

La mine in gand.

Poate ca voi fi departe intr-o zi,

Si-ti vor bate-n noapte ingeri la fereasta.

Ce pacat ca doar o clipa am fost faclii,

Cand eu voi privi spre zarea albastra.

Doar ea m-asteapta plangand

Fata cu aripi de inger.

Vine prin ploaie sau vant,

Prin lacrimi si plangeri,

La mine in gand.

( Bogdan Curta - Fata cu aripi de inger )

Te intuiesc.. tu rationezi

Sunt aici să te aflu
când prinzi lumina-n seceră sofisticat
şi o cobori spic în inima mea
delicat.

Sunt aici să-ţi deschid cerul
când rotunjeşti pământul cristal
şi mi-l aşezi pe sufletul- lac
circular.

Sunt aici tril de privighetoare
când mă cucereşti cu aripi de vultur
şi-l desenezi în surâsu-mi
de flutur.



Îmi eşti enigma stranie
când te vreau de bărbat
calculându-mi credinţa
din lacrimi. Te-au înduioşat?

Te intuiesc.
Tu raţionezi
de iubesc.
Tu ce crezi?

( Tania Roman - Te intuiesc.. tu rationezi )

Noapte buna!

Gândul drag şi gândul bun
Le aştern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iţi pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc

Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag şi somnul dulce
Să te-aline, să te culce! 

 

 

 

( Mihaela Manole - Noapte buna )

Cui?

Numai in dragoste se moare frumos:
femeia se stinge suav in barbat-
barbatul apune inalt in femeie si tot asa pana
cand nu se mai vorbeste nimic
despre unul in celalalt;cui
sa-i multumim pentru mortile
acestea care nu lasa in urma
lor niciodata morminte?…

( Grigore Vieru - Numai in dragoste )

Cantec de leagan

E linişte afară
şi plouă.


Plouă cu gânduri,
priviri,
imagini umede,
triste
şi strânse de frig.


La geam
mă încălzesc sub o coajă
de clipă.


Privesc.


Mă răsfăţ jucăuş
în stropii ce cad
şi mă îmbie
ca un foşnet de plumb.


Pe malul uitat
în tăcere
cu flori tremurate sub stropi,
îmi mângâie ochii culoarea
şi timpul pare
că-i mort.


Cobor undeva.
Parcă-n mine
mă aşteaptă un vis încălzit.


Mă întind
peste şopotul ploii
şi adorm
liniştit.

( Lidia Muraru  - Din stropi de lumina )

Draga maree...

 Nu simt durere. Pana si pentru golul imens pe care-l lasi la fiecare reflux, i-as multumi lui Dumnezeu.

 Ne avem inca si asta e tot ce conteaza.Si mai stiu ca urmeaza alt flux, maree draga.

 

Fiecare picatura de apa , nou adusa, ma infioara ca si cum ar fi prima.

In lipsa ta, desenez visuri in nisipul de clepsidra, iar valul tau manios mi le spulbera, iar si iar...dar nu stii ca face loc altora.

In prezenta ta, desenez contururi in sclipiri de ape, iar plecarile tale mi le spulbera, iar si iar..dar nu stiu daca lasa loc altor veniri.

Vreau doar sa nu-mi uiti malul, tristete.

Nu simt durere.

Stelele care cad..

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer


Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine

Versuri Taxi - Stelele care cad- by bia
de pe http://www.versuri.ro

Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

( Taxi - Stele care cad )



Asculta mai multe audio Muzica

Sacadat

Frant

pamant

in gand

ascund

Visuri calde

ma strapung

Huma-n suflet

imi framanti

Ma petreci

in zile reci

Ma primesti

dar nu m-astepti

Zbor nauc

Picaj in vant
Dor albastru

Legamant

Nu-mi raspunzi

Si te incrunti

Nu ascunzi

in gand

pamant

Eu ma frang

intr-un cuvant.

Vanatorul de lumina

Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.

( Nina Cassian - Aur si umbra )