Apusul isi saruta umbra

Cum să striveşti în palme stele
Când lacrima îşi spune ruga…
Cum să nu cânţi când de durere
Apusul îşi sărută umbra…
Şi cum să zbori când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?

Cum poţi să râzi, când visul plânge…
Şi cum să dormi, când ziua doare.
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare…
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea.
Cum să iubeşti…când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?

Cum să fii bun, când totul minte.
Cum să mai ierţi, când totul doare.
Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte
Rostită-ntr-un altar de soare?
Şi cum să ceri nemărginirii
Să îţi arate-n larg hotarul
Când nu-i poţi spune fericirii
Că vrei să îţi alunge-amarul.

Cum să te strig, când eşti departe.
Cum să-ţi sărut în vis privirea
Când tu te temi că zori deşarte
Ţi-aştern în braţe amăgirea…
Şi cum să-ţi spun că doru-n mine
Nu minte şi nici nu trădează
Când tu, tăcut, te-nchizi în tine
Şi nu simţi noaptea că visează?

Cum să te chem, când ştiu că-n noapte
Nu vrei s-auzi a mea chemare.
Cum să nu cad, când eu din şoapte
Nu pot să-nalţ un vis spre soare…
Şi te iubesc aşa cum omul
Iubeşte doar o dată-n viaţă!
Dar eu iar pierd… Şi risipirea
Îngroapă stropii de speranţă.

( Popescu Gilda Magdalena - Dor de tine )

Fulgerul de aur

La margine de ceruri, in alte lumi rasfrant,
L-am prins. Si cu magnetul l-am smuls din intuneric!
Si trupul lui electric, si duhul lui eteric,
Mi-au scaparat o clipa pe brate si-n cuvant.
Sub ochiul lui de aur, iluminand feeric,
Eu am vazut Pamantul si oamenii cum sunt,
Dar, scurt, el mi s-a scurs prin degete-n pamant
Iluzie albastra ce se destrama sferic.
Sub sarcina-i electrica ramas atunci deschis,
Sufletul meu s-a preschimbat pe data
Intr-o pelicula secreta, imprimata.


Supus developarii, in armonii si vis,
Putea-voi sa obtin, din negura fiintei,
Radiograma lumii, portretul suferintei?

( Arcadie Suceveanu - Fulgerul de aur )

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur, privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă,
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.

Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă
Şi ochii tăi mă caută întruna
Şi eu înalţ nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veşnicie.

( Adrian Paunescu - Nebun de alb )

Spune-mi ce-ti doresti...

...Sa fie o dimineata copilaroasa si moale
Prin care, trecand, lumina sa scoata
Fosnet de frunza uscata;
Si miroase-n odaie
A creioane ascutite prelung
Si-a hartie neinceputa;
Din ganduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-ma
Bucuroasa, buimaca,
Sa trag pe mine o haina,
Sa ies naucita in strada
Cu picioarele goale-n pantofi
Si sa intreb fericita:
Stiti cumva in ce an suntem?

( Ana Blandiana - Dorinta )

Sus

Pe-un pisc,
Sus. Numai noi doi.
Asa:cand sunt cu tine
ma simt nespus de aproape
de cer.
Asa de aproape,
de-mi pare ca de ti-as striga
in zare - numele -
i-as auzi ecoul
rasfrant de bolata cerului.
Numai noi doi.
Sus.

( Lucian Blaga - Sus )

No choices

Chiar de-ai fugi in scorburi ascunse
ti-as pastra parfumul amanetat intr-o cutie,
as sorbi ultimele tale cuvinte
din eterul amputat de timp
iar poezia ce s-ar naste dincolo de vers
as mangaia-o in dimineti reci fara tine,
cersindu-i ultimul sarut inaintea
casatoriei cu eternitatea!

( Pop Marius - Fara scapare )

Respira-ma

mă dor tălpile gândului
de-atâta dor cât ai lăsat în urmă
nopţile, ceasuri îndoliate,
îmi cânt tăcere, simţurile amorţindu-mi

şi mi-am promis să nu te mai scriu
poezie,
palmele-mi plânse în deşert să le-arunc
în zadar
versul din mine e mult mai puternic
tu respiră-mă
...
şi iartă-mă

( Felicia Flor Baltag - Respira-ma )

Mai nimic.. pe sub soarele pitic..

Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

( Nichita Stanescu - In dulcele stil clasic )

Hai !

Hai să mai greşim un pic
că mă doare imprudenţa,
să mai scrim o partitura
cu diezi si soli majori;
tu ascunde-te-ntr-o notă
eu să te găsesc cântând,
să furăm cheia plăcerii
pentru care ne-om plăti,
ispăşind pedeapsa vieţii
cu a fi sau nu a fi.
Vom juca şi baba oarba
să-mi descoperi gând ascuns,
alergându-mă prin ceruri
inocente din poveşti,
rătăciţi în nori de vise
sau prin jungle cu poeţi.
Obsosiţi de insomnie
să-mpuşcam stelele toate
şi să le mâncăm de ciudă
c-au ştiut ce-ţi fac în noapte.
Dimineaţa,cu făraşul
s-adunăm resturi de vise
şi-n cafea să-ţi ghicesc rostul
zâmbetului anonim.

( Corneliu Enea - Hai sa mai gresim o data )

Visuri

Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...
Visez că zâmbetu-ţi divin

În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez... dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Şi fără tine, viaţa mi-i

Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem şi zi, şi noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea...
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar!


( Stefan Octavian Iosif - Mi-e dor de-un vis )

Ziditi

Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustam
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
să infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

( Lucian Blaga - Cantec in doi )

In alta viata

în altă viaţă am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine şi plângea
adesea o mângâiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat
în căruţa unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură

eram furios şi pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut să afle rostul pământului
şi s-a lăsat să cadă
ca o pană de codobatură
ca o frunză de salcie

a plutit o vreme
cât m-au ţinut braţele
apoi am sărutat-o
şi a rămas în voia mării

deseori iubita mea cântă
la miez de noapte
vrăjeşte pescarii

iar eu întind degetele
prin siajul bărcilor

( Ionut Caragea - În altă viaţă am fost un râu )

Nadejdea

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n braţe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâţia ani
Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia

( Adrian Paunescu - Colind )

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd - minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

( Lucian Blaga- Lumina )

Copilarie

Ce sublima copilarie este si amorul!...

( Alexandre Dumas fiul )

Daca..

Daca tu ai disparea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai si umbla, Galatee !

Daca tu ai disparea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca în tari de gheata.

Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac în promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orisiunde o sa-ti placa…

De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frîngeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.

Si pe urma as pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Daca tu ai disparea
Si din rîsu-mi si din plînsu-mi
Te-as gasi în sinea mea
Te-as zidi din mine însumï !

( Adrian paunescu - Daca tu ai disparea )

Apa desculta

Se aşterne la tâmpla dimineţii
Sufletul pictat în lumina străină
De un drum născut toamna,
Cuvintele deschid ochii în atingerea măiastră
Legănate de eternitatea unui cântec stins
Într-o ploaie înfiorată de tăcere,
Focul măştilor spulberă dorul viorilor
Porţile rămân în valurile nopţilor argintate
Aruncate livezi se despletesc în somn,
Comorile iubirii sursură într-un strop de rouă
Sorbind amintirile crescute în macii ucişi
Doar întinderi de apă desculţă.

( Ambrafirst - Apa desculta )

Abandon

M-au înlănţuit braţele puternice
Ale gustului tău…
Simt cum îmi pierd răsuflarea
Dar mă las pradă sufocării plăcute
Şi sorb din tine
Cu lăcomia însetatului pentru care apa
Devine suprema dorinţă
A trupului deshidratat…
Pielea ta mi se aşează peste privire
Acoperă catifelat orizontul,
Iar degetele gustului
Îmi explorează universul
Cu o răbdare chinuitoare…
Sunt prins în capcană dulce de şuvoaie
Izvorâte din sălbăticia ochilor căprui
Şi mă las purtat în aval,
Tânjind după o transformare spectaculoasă
Care să dea măcar iluzie de corabie
Unei coji de nucă…
Lipită de pieptul strâns în chingi de dor,
Inima ta îmi transmite prin bătăi repetate
Să nu opun rezistenţă.
Şi nu o fac.

( Cristian Lisandru - Abandon )

Somn usor!

Gândul drag şi gândul bun
Le aştern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iţi pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc
Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag şi somnul dulce
Să te-aline, să te culce!

( Mihaela Manole - Noapte buna )

Invesmantat cu tine

îmbrăcat sunt cu tine
însetat dar nu trist
ci-n genunchi pe iarba
ce plânge încet
dansul unei secunde
pe-un ciob de linişte

uneori ne iubim
tac gândurile
şi lumile ce le trezim
din picuri de rouă
să-mbete săruturile
ştii să m-atingi
cu pasiunea unei lebede
dansându-şi umbrele

când te privesc
toate malurile se rup
rătăcesc nicăieri
de mână cu timpul naiv
ce-mi fură din tine
doar visul nebun
că noi suntem doi
când spirale ne ţes
din nuferi într-una

tac tu eşti eu
mă seduci
în oglinda din ochii
ce-mi creşte în piept
eternitatea acuma

( Pop Marius - Invesmantat cu tine )

Sperante

In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...

( Ion Minulescu - In tine-mi pun toata speranta )

Cand ma lasi singura

când mă laşi singură măsor amintiri
de la un pas la altul te inspir de două ori
şi îţi expir un sărut alunec prin ochii tăi
mă potrivesc în tine odihnesc sub gene irişi la mal

când mă mai laşi singură să ştii că măsor paşii
de la o amintire la alta privesc marea direct
în ochi şi-i cer socoteală pentru furt
de braţele tale întinse spre mine

când mă laşi singură mă-acoperă toamna
de frunze şi fug inspir ochi ce- ai lăsat
pe cer urme mai caut febril degete scurmă
nisip şi mor frunze deasupră-mi...

marea mă stropeşte cu nepăsare
din nou

ar fi putut fi un sărut...

totuşi când mă mai laşi singură
să nu mai uiţi că valurile nu se opresc nici norii
nici frunzele nu rămân veşnic verzi
nici eu...

( Lucia Popescu - Cand ma lasi singura )

De-a v-ati ascunselea

In fiecare din noi traieste
O iubire ascunsa...
O iubire care vorbeste numai cu tacerea noastra ,
Cum frunzele vorbesc cu fosnetul lor ,
Cum raul vorbeste cu susurul sau.
Dar vocea tacerilor noastre
Se-aude ca un clopot ,
Ca un ecou de prelung ,
In priviri dezbracate de iris
In saruturi dezvelite de cuvinte,
In suflete acoperite de noi .
De ce nu impartim iubirea in ere ?
Sa ne hranim din intensitatea ei,
Sa nu mai fie nici lacrimi,nici suferinta..

( Nicolae Rodica Nicoleta - Iubire ascunsa )

Zbor

Ai alergat vreodată printre rădăcini
răsucind între degete fericirea?

Inele de gheaţă printre fire de plumb
Atingând efemer măreţia...

Alfabet de tăceri urcând spre cer
odată cu suavele seve

Din când în când
doine tânguind prin trunchiuri de fier
nemurirea...

Ai fost vreodată fraged salcâm
Dăruind necuprinsului mierea?

Esenţe de visuri printre idei de oţel
Aducând mai aproape-nvierea...

Dac-ai s-alergi vreodată-ntre ploi
să aduci din stupuri doar roua
Din flori, să culegi mângâierea

Din culori,
doar sunetul vântului blând să-l alegi
Să simţi cum mai creşte sămânţa...

Să furi din parfumul petalelor nori
pentru cerul ascuns printre ploi...

Când vei putea să-i scuturi de pori
De colbul din colţuri de drumuri ca noi
Vei atinge în dar prăbuşirea

Vei ajunge doar frunza căzută în ierburi
o aripă moartă o clipă,
întoarsă cu vârf îngheţat,
cu sufletul cald surâzând retezat,
Luminii...

( Anne Marie Bejliu - Zbor de fluture ratacit pritnre ploi )

Perdele mate

Te prind de margini,
ca viscolul crengile pustii.
Te prind de mijloc,
ca serile Luna intre vii.

Te prind de suflet,
cu palmele mele crapate,
Te prind de inima,
cu degete evantai rasfirate.

Te tin in memorii,
adunate in vremea din urma
Admir lumina,
cand pica alaturi de perna.

Adun privirea,
in umbra perdelelor mate,
Cuprind faptura,
in riduri delung adunate.

In bezna tacerii,
privirea alearga nebuna,
Iar visul serii,
sageti de iubire aduna.

Rasuna ceasul
diminetii, ce ne dezleaga,
Adio noapte,
ce bine e, cand esti draga.

( Gheorghe Puzdreac - De margini )

Imblanzirea scorpiei

Imblanzita sunt de noaptea
Scursa-n degradeuri fine,
Ma tot pierd adanc pe calea
Ce de ganduri mi te tine.

Inc-o zi imi bate-n pleoape
Cu taceri si cu obsesii,
Cand departe cand aproape
Fara ganduri si expresii.

Zambitoare mi-e zidirea
Nu mai am nici o o parere,
Sunt cuprinsa-n temelia
Ce o-nalti fara durere.


( Anne Marie Oprea - Imblanzire )

Dor de luna

Si ploaia vine alba, densa, calda
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele intinse
Si-un fosnet larg prin cetinis rasuna.

Alunecind printre nervuri si aripi
Ploaia patrunde-n sufletul padurii -
Si ceturi albe se preling din piscuri
Si-n ceata, insetati, rotesc vulturii.

Si vine-un ceas când umbrele pasesc
Printre copaci, ca vulpile roscate -
Când peste ramuri ploua cu-nstelari
Si totul iese din singuratate -

Un ceas când muschiul fumega usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, suna,
Când cerului îi este dor de munti,
Iar muntilor le este dor de luna..

( Dragos Vicol - Si ploaia vine alba .. )

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

( Nichita Stanescu - Emotie de toamna )

Prin mine

Uite, aici e urma lăsată de primul tău
Surâs
Iar aici e cea a ultimului tău
Suspin
Înainte de adio.
Tot ce se vede între ele sunt
Cicatrici
Rămase ca dovadă că ai trecut
Prin mine
Iar martor îmi este aburul sărutului
Rămas atârnat de buza
De sus.

( Adrian Furnica - Prin mine )

Somnoros..dimineata

M-am simţit întotdeauna bine
Între palmele femeii iubite,
Chiar şi atunci când am curs printre ele
Sub forma unui şuvoi de nisip cu suflet.
Mi s-a înfierbântat sângele
În clipocit tumultos,
Alergând năvalnic către capilare înfierbântate
Şi am trăit senzaţia pierderii de sine
Prin mângâiere prelungită
Sub asaltul degetelor cu manechiură perfectă…
Palmele femeii iubite spun poveşti nescrise
Pe trup de bărbat,
Iar între a fost odată şi au trăit fericiţi
Nu încape decât o noapte de dragoste…
Când îmi este dor de palmele tale
Curg ca nisipul fierbinte
Şi ca un coniac bun, învechit cu răbdare,
Picătură cu picătură,
În beţie deplină,
Spre a uita măcar temporar
De atingerile degetelor lungi,
Cuprinse de freamăt…
Mă trezesc dimineaţa bolnav de coşmaruri
În care trupul tău este jertfit sărutărilor străine
Şi-mi prepar, clătinându-mă, o cafea la ibric,
Conştient că din caimacul gros
Îmi vor face semne de aducere aminte
Aceleaşi amprente catifelate
Ale degetelor tale…

( Cristian Lisandru - Dimineata, cafea si amprentele degetelro tale )

Alean

Sunt clipe când toate le am…
Tacute, duioase psihoze
Frumoase povesti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.

Iata, sunt clipe când toate le am…
Viata se duce-n sir de cuvinte
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…

( George Bacovia - In fericire )

Hey, you!

ia-ma de mana si poarta-ma prin carnea ta cruda
arata-mi orasul ce doarme inlauntrul tau
astazi sunt dispus sa alerg pe culoarele tale sangvine
ca o hemoragie de cuvinte
sa ma plimb printre ziduri de taceri albastre
si paduri de ochi impaiati

ia-ma de mana iubito si povesteste-mi ceva
la urechea bratului meu stang
maine nu vom mai avea timp
sa visam impreuna cerul cu sfere de foc si lei inaripati

ia-ma de mana iubito
ia-ma astazi de mana si uita-ma

( George Nasturica - Ia-ma de mana si uita-ma )

Matematici..Ipoteze si congruente..

visul clipelor însăilate
pe aripa nescrisă a nopţii,
neputând naşte vorbire,
(nici măcar cuvinte ori silabe,)
se suprapuse perfect
(gândi poetul,)
peste aripile unui fluture mov.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului şi fluturele mov
sunt două entităţi
cu respiraţii congruente
sau doar egale?


poţi să crezi că s-au intersectat
întâmplător,
în acest univers al hazardului,
murindu-se reciproc,
după toate regulile simetriei,
cu răcnetul de luptă
al unei stele în cădere?


unul aici,
întins nefiresc peste luciul podelei,
între tâmpla ninsă
şi genunchii reumatici,
celălalt,
hăt departe,
sufocat
în aşternuturile de mătase şi liliac
ale vre-unui uitat alcov,
cu iz dulceag
de carne descompusă.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului şi fluturele mov
erau cândva,
două entităţi
cu respiraţii congruente
sau doar egale?

( Kuttesch Rudolph - Vis s-un fluture mov, congruenta sau egalitate )

Pasional

Intr-o zi voi fi...
mare si valuri
Intr-o zi...
Numai ape voi fi!
Pe trupul lui,
Cand el nu va sti.
Voi fi numai ape,
Ape pe umeri si brate
Ape pe trupul dorit,
Ape pe trup neatins
De iubire si soapte!

( Lili Coval - Pasiune )

Cu tine

Înghesuiţi într-un cuptor cu lemne
Nu ne mai pasă de nimic;
Tu mă săruţi , mă mângâi… mai alene
Eu mi te-aplec ca somnul, ca să pic.

Şi dorm trezit de tine, pe tine
Aud in peptul cel ce-ţi frige
Îmi suflă flame verzi şi fine
Toţi dimprejur încep să strige!

Întoarce tu privirea către mine,
Şi poposeşte-ţi al tău glas
Să iţi îngân menirea,
S-aud ce nu aude nimenea;

Să simt că-s lângă tine-acum,
Dezorientat când eu ce sunt,
S-apuc sa zic cât dor este să treacă
Ca un sfârşit de basm sa fie!

Sa-ncep povestea de la capăt ,n-are rost:
Are rost să o continui cu bine, cu tine,
S-aştern furori grăbite ca un prost
Ori să îmi zic: „Cu tine ,cu tine! E bine.”

( Benciu Valentin Florin - Tine cu mine )

Intruparea

Mi-a spus asearã timpul: "hai odatã!
Opreste-mã la tine, - sunt o fatã!

Cuprinde-mã puternic! Ca-n brãtarã
Strângi lumile ce-n Haos se-nãltarã!

Sãrutã-mã adânc, si cu fiorul
Trecutul sã-l strãbati si viitorul,

Si-o sã-ntelegi de ce s-a smuls vulcanul,
Si s-a smucit din piatrã uraganul,

De ce pornesc în urma mea torente,
Se surpã munti, cetãti si monumente; -

O sã-ntelegi de ce-mpietri ca piatra,
Cu vipera-ntre sâni si Cleopatra!"
.......................................
Turnati-mi vin, mai mult, si înc-o datã!
Astept sã treacã timpul sau o fatã.

( Eusebiu Camilar - Intruparea )

Fugi ,gand rau!

Gândurile mele sunt:de dimineaţa, de zi , de seara
şi mai sunt o grămadă de gânduri care nu-mi dau pace...
Ma gândeam...o, ce paradox! aceleasi cuvinte,gândurile mele...
Dacă n-ar fi aceste gănduri, oare cu ce ne-am hrăni existenţa?
Ele sunt ca nişte atomi într-o celulă ascunsă în creierul nostru
De unde işi iau zborul când stam sau când ne mişcăm, în acest Univers...
Gândurile mele sunt de mai multe feluri: de bine, de rău, de fericire...
Gândurile bune, le folosesc atunci când vreau sa daruiesc totul...
Gândurile de rău, le folosesc numai pentru mine, ele aduc lucruri negative în viaţa mea...
Gândurile de fericire derivă din gândurile de mulţumire,
le folosesc atunci când daruiesc iubire, dragoste,milă, iertare...
Şi câte gânduri am în mintea mea, dar le voi folosi la vremea lor, la timpul lor...

( Ilie Vasilica - Gandurile )

Think it pink

dacă mă voi hotărî
să nu mai deschid ochii
niciodată
vei şti să-mi povesteşti despre
cum îşi închiriază oamenii spaţiu pe nori sau
despre urmele de paşi de îngeri
care rămân pe trotuar
după ploaie
despre îndrăgostiţii care se plimbă legaţi parcă
de un fel de cordon ombilical sau
despre cum ai auzit
că se vor construi lângă trecerile de pieton
scări spre cer
vei şti să-mi povesteşti despre
cum cerşetorii de la colţ de stradă nu mai cer bani
ci doar visele pe care unii nu au curajul să le păstreze
şi despre cum se vând
la chioşcurile de ziare
hărţi care explică cum se ajunge la Dumnezeu

vei şti să-mi povesteşti despre cât de frumoasă
îţi par cu ochii închişi?

( Alexandra Vlad - Se va vedea lumea mai bine prin ochii tai? )