In tandem

Nu te alung, nu te uit
Te păstrez.
Nu te văd,nu mai plăng
Te visez.

Te aştept,nu te chem
Nu-ndrăznesc,
Mă opresc, nu zâmbesc
Te iubesc.

Nici nu stau, nici nu plec
Obosesc,
Nu m-adun,căci nu pot,
Ameţesc.

Nici cănd dorm
Nu te uit, e firesc
Fiindcă ştiu căt de mult
Te iubesc.

( Abageriu Silvia - In tandem )

Triptic

1 .

mi se aşează un grup de cuvinte pe frunte
şi mă strigă toate
pe numele meu de fată
cu păr inconfundabil
de albastru şi verde

acelaşi grup mă însoţeşte
când dau mâna
şi mă prezint

am început să reduc
toate cuvintele
la acel grup

printr-un limbaj repetitiv
şi monosilabic
în scurt timp
vei înţelege
tot ce mă doare
şi ce nu

acuma
trebuie să-ţi spun
că mi s-au lăsat urechile de ţiuit de parcă
liniştea nu ar coborî noaptea peste oraş iar hăuitul
şi-ar face loc dintotdeauna, de atunci
în mulţimi


cerşetorul acela olog de la colţ
m-a întrebat dacă singurătatea e o boală
e o stare de fapt, i-am spus

i-am umplut palmele de mărunţi
şi n-a tăcut

doar când mi-a ridicat
părul cel verde de pe frunte
şi albastru, de fată şi când a văzut
că singurătatea mea e scrisă, ca a lui

doar că a mea
e un grup de cuvinte


2.

dimineaţa ridică plapuma de pe mine
şi mă trimite în lume la drum
fără merinde

nici măcar nu ştiu dacă ochii princiari
mă focalizează
ori se opresc pretutindeni
unde e rost de principii feminine
şi comportament gregar

nici nu ştiu şi de aceea sar câte un pas
legată la ochi, cu spinarea dreaptă
de teamă ca în drumul meu
pe tabla de şah să nu descopăr
în trupul negru sau alb, cumva
că nu aş fi o regină


3.

cine bate la uşă cu glas de munte
acela este iubitul meu
îi cunosc literele din nume
mai bine decât pe ale numelui meu
i le sorb, i le înghit ca o femeie-somon
i le nasc, apoi pe hârtie din sângele meu croite
e o taină aici, pentru că oamenii s-ar îndoi mereu
că între noi iubirea e atât de înaltă
ori că bărbatul meu ar trebui să fie
tocmai iubitul cu glas de munte
care îmi bate la uşă
şi care eşti tu

( Adina Ungur - Triptic )

Ravas

iubitul meu,

azi fluturii sunt treji.
şi-au meşterit un montagne russe
din vreji,
de-am ameţit văzându-i
jos,
ba sus.

zău,
fluturi mai năstruşnici
cred că nu-s
în lumea toată
(măcar vor slăbi,
dacă aleargă-atât…).

îi voi momi -
să pot să îi opresc, într-un târziu -
cu ceea ce
am apucat să scriu
c-un fir de lăcrămioară
pe-o batistă:
cel mai suav poem care există.

când se vor prinde
că e un tertip
şi vor pricepe
cum că nu e chip
să scape, în alt fel,
de dependenţă,
poemul ţi-l vor duce,
de urgenţă.

( Mariana Ghicioi - Ravas de primavara 2 )

Pandora boxes

Era o vreme cand zburam,
Si flori mi se-mpleteau in cale,
Iar vantul ce-mi batea la geam
Nu imi putea atinge visele.

Si flori, si vise sunt acum mormant;
Iar vantul ce patrunde in odaie
Imi ia si ultimul cuvant
Ce-ar mai putea aduce alinare.

Tu, Omule, de esti grabit,
Te lasi purtat de val si n-ai trait,
Nu-i prea tarziu sa mai visezi
Si sa traiesti visele tale.

Dar nu lasa nicicand un vant
Ce-apare ca o briza calda
Sa se transforme neasteptat
In crivat ce-ti patrunde in casa.

Si, mai ales, nepasator,
Sau poate doar nedandu-ti seama,
Sa nu fii tu acela vantul
Ce-alunga ultima speranta. 

( Violeta - Ultima speranta )

Urc pe taceri

urc pe tăceri treaptă cu treaptă
şi tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai aşteaptă,
nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitare
şi tu cobori din mansardă,
îţi vorbesc în cuvinte barbare
şi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
şi tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pământ,
când urcam în paradis…

( Sursa:  http://literatur.toateblogurile.ro/2009/12/29/urc-pe-taceri )

Ia-ma de mana

Vârsta acestui copac
Se numără după frunze
E un joc lasciv şi feeric
Dat în grijă drumului către moarte.

Cântecul acestei sirene
Îl auzi doar cu ochii închişi
Cu mâinile ridicate spre cer
Cu gândul răstignit în nemişcare.

Dă focului această noapte, iubite,
Să ardă, aruncă cenuşa pe vânt
Apleaca-ţi privirea să citeşti neînţelesul
Toarnă tăcere peste tăceri
Uită că mi-ai văzut rătăcirea
Lupta zadarnică de a coborî din neant...
Ia-mă de mână
Şi mergi. 

 

 

 ( Oana Soare - Fara nume )

Te stiu

Te ştiu de multă vreme
de când ninsorile
şi vântul
ne troieniseră visele
şi te simt din totdeauna
dar nu aveai ochii plânşi
şi nici buzele arse…
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul.
Şi azi…
cu câtă dragoste tu arzi!
Oare, va fi de-ajuns, iubito,
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă, de drag,
să te ating
şi dorinţele să-ţi sting?!
Nu mai vreau să plângi
şi lacrimi să-ţi înece glasul
şi-n abis să-ţi pierzi iubirea.
De vrei opresc zborul
dar visele ne vor arde
şi se va topi, cu noi, şi cerul…
……………………………….
Palmele tale stau împreunate
cu-ale mele iubito
protejând o frumoasă Lună,
cu şoapte de iubire
de la mine furată… 

( Ion Cireasa - Te stiu )

Printre maci

Sa ne ascundem intr-o arca,
de curcubee umede si reci,
printre culori sa innotam de parca
am fi,nu oameni ci...poteci!
Satui de-atatea falii temporale
sa ne-ngropam in stele ,fara teama,
si tavaliti prin prafuri siderale,
sa punem Universu-n rama.

Sa-l tintuim intr-un pulsar de piatra,
cand Noi,salbatici ca lumina,
IUBIREA o vom transforma in ARTA!
si-om arunca pe curcubee vina... 

( Pusca Ioan Gabriel - Pentru maci )

Sa zbor cu tine

Mi-e dor să zbor cu tine chiar şi cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie şi doar o clipă.
Când îmi şopteşti cuvinte, mai dulci şi de iubire,
Fie şi-n vis iubito, rămân o amintire.

Sunt prizonierul sorţii şi astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost şi voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.

Rămână-ţi amintirea şi gândul meu răzleţ.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneţ,
Cât paşii mă vor duce şi mintea-mi va fi trează,
N-am să renunţ la versuri, ele mă onorează.

Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.

( Corneliu Zegrean - Nireseanu - As vrea sa dorm de-a pururi, cu visul impacat )

Nu am sa te fur

Nu  vreau sa te fur..
Vreau numai sa te intalnesc...
Undeva la mijloc...
Inima mea,in inima ta un loc, sa gasesc

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar ,sa nu te amagesti
Undeva la mijloc...
Intre tine si tu
in lumina din privirea ta privesti

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ma lasi sa-ti daruiesc
Undeva la mijloc...
E tacerea din cuvantul tau...
Si amutesc...

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ne regasesti
Undeva la mijloc...
Lumea din lume,
Care doar in vis te regasesti

Nu vreau sa te fur

Nu am sa te fur

Vreau numai doar sa ma risipesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce esti tu
Si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te furi...
Vreau numai sa te ratacesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ai pierdut si nu gasesti

Nu vreau sa ma furi
Vreau numai sa ma linistesti.
Undeva la mijloc...
Intre tot ce suntem si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te fur
Vreau numai sa ne ocrotesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ce spun
Si tot ce gandesc...

Vreau sa fur...vreau sa te fur..sa te fur

Nu vreau sa te furï

( Florin Chilian  - Nu am sa te fur )

Doua inimi.. out of focus

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere -
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!

( Rabindranath Tagore - Doar tu imi trebuiesti )

Dincolo de ziduri

dincolo de zid

în seara aceea

liniştea cobora prin frunze

din pomul trist

a apărut furtuna

şi noaptea

dincolo de zid

neputincios în faţa vrerii

mă leagă amintiri cu bunici şi pruni

în zori

mi-a fost dat să trăiesc

căderea unei noi file din darul terestru 

( Ioan Andreica - Dincolo de ziduri )

Cantec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu  - Cantec de drum )

Mireasma de soc

Mireasmă eşti femeie ce trupu-mi împânzeşte
E vocea-ţi mângâiere şi trupul tău alint
Nainte şi în urmă-ţi ai clopoţei de-argint
Ce clipa de iubire bărbatului vesteşte.


Cu albe braţe şi blând rotund de umeri
Cu sânii tăi, pentru beţii pocale,
Eşti toata dor şi geamăt când te deschizi în floare
Şi clipelor, plăcerile le numeri.


Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ţi-e buza
Cu tine clipele prea iute fug
Alâturi când te simt m-aprind ca şi un rug

Nu-mi pasă că o toamnă îşi leapădă iar frunza.
Pe trup cât sunt arcuş şi tu-mi rămâi vioară
Doar gândul că te-aş pierde o clipă mă-nfioară.

( Valeria Tamas - Mireasma mi- esti , femeie ) 

Daca -ai pleca si nu te-as mai gasi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

(  Elena Victoria Glodean - Daca-ai pleca si nu te-as mai gasi )

Lanturi in ochi

Lanturi in ochii ce-i astept,
Lumini in umbre de smaralde,
Carari in verdele atent,
Ca rasuflarea apei calde.

Deschid fereastra tremuranda,
Un zambet vested in ascuns,
Eu sunt si noua sunt si blanda,
Sunt iedera de nepatruns.

Perechi de umbre se cuprind,
In bratele din atmosfera,
Am si uitat, acum murind,
Sunt altul in final de era.

Cu inclinari de vase rupte,
In zbucimul trecut prin ape,
Izvoarele tresar ca supte,
In linistea ce sta sa-ngroape.

Te uit pustie intre gheturi,
Un deget rasfirat spre cer,
Adio vant purtat de ceturi,
Ispita rea de giuvaer.

( Gheorghe Puzdreac - Lanturi in ochi )

Un loc al meu

 Locul meu e acela din care plec
si ma intorc de fiecare data cand mi-e frig
de ploi
de mine
de noi

Locul meu e acela in care ma nasc
de fiecare data cand ma rapune un gand
de ploi
de mine
de noi

Locul acela e doar al meu
daca ma inchid in el vad cum cresc
pasarile ca o speranta dupa atatea ploi
(pana la caderea frunzelor ma cresc, primavara!)
rascumpar astfel vremea in care fugeam de mine
ascunzandu-ma dupa lutul casei cladita-n cuib de lumina

Locul meu e acolo unde mi-e cana de lut
din care-si astampara setea trecatorii
isi cauta toamna ca pe o izbavire,
ca pe oglinda fantanii care are geam de cer
si e ferecata c-o suta de lacate, unul pentru fiecare an
in care m-ascund de fiecare data
de ploi
de mine
de noi...

( Mirela Nicoleta Tonita - Un loc al meu )

Intre aripi de fluturi

Cu inima ta in palmă
mă perind între aripi de fluturi

curge prin venele mele foc
când te iubesc mai presus de cuvinte
respirând în tăceri.

Cu inima ta in palma
mă ridic deasupra de cer
flutur aripi de foc
când eşti înger
îmi duci paşii dincolo de etern.

( Delia Bradu  - Intre aripi de fluturi )

Neindestulatoare

Pe jos
toate frunzele toamnei
şi o singură picătură de rouă.
Pe sus
o singură cruce
pentru mii de biserici.
La mijloc,
eşti tu,
împărţind deneîmpărţitul
în mai multe jumătăti
decât are un întreg
pulverizată în toate iubirile
neîndestulătoare. 

( Viorel Bucur - Neindestulatoare )

Atingere

te aşez
între muguri
dar tu
alergi spre toamnă
şi-ţi scuturi frunzele
te desenez
în ploaia fierbinte de vară
şi te găsesc apoi
urcată sub streşini
şi încremenind în ţurţurii de gheaţă
ca pe-o liană
te înfăşor în jurul meu
iar tu
te ascunzi râzând
în rugii de mure

într-o singură dimensiune
ne regăsim pe deplin
în atingerea imposibilă
a palmelor întinse
de unul
către celălalt.

( Viorel Bucur - Atingere imposibila )

Ascunde-ma in tine

Ascunde-ma sub pleopa ce-nchide
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.

Ascunde-ma in lacrimi de gheata,

Pe-obrazul uitarii trecute

Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l împrumute.

Ascunde-ma in gandul ce iarta
Si vina,dar si vinovatul,
Deschide a inimi poarta,
Care poate intr-o zi va ierta condamnatul.

Ascunde-ma in marea ce este
Aproape de inima ta
Si roag-o sa-ti dea o veste,
Un semn,ca poate e mai bine asa.

Ascunde-ma in iernile rebele,
Da-mi calmul din Univers
Si pune cununa de stele
Pe aripa franta de vers.

Ascunde-ma in viitor,
Trecutul nu-mi este prielnic,
Prezentul...,un bun vrajitor,
Isi pune pecetea vremelnic.

Ascunde-ma,iubito-n tacerea
Ce n-aude nici linistea sumbra,
Nici boala ce striga durerea,
C-am fost si-am ramas doar o umbra!

Ascunde-ma in visul de noapte,
Si-n visul de zi ma ascunde,
In vorbele tale si-n soapte
Sa fiu cu tine oriunde.

Ascunde-ma in orele tale,
In clipa fara sfarsit,
In sufletul tau sau pe acea cale
Purtand dorul meu mistuit,de dorul de tine.

Ascunde-ma in tine!

( "Nessuno" - Ascunde-ma in tine )

Cand eu te vreau..

Când  eu te vreau cuminte
tu m-asculţi iubito
şi mă treci prin văi de timp
iar tristeţea ţi-e senină.
Când eu te vreau tandră
tu mă mângâi în noapte,
pe pleoape dulce mă săruţi
şi cu şoapte mă alinţi
şi-mi chemi îngerii aproape.
Când eu te vreau fierbinte
tu nu mă cauţi prin gânduri
dar mă găseşti printre rânduri
iar cuvintele tale m-aprind
că doar numai tu mă ştii
din ploile de păpădii
şi te-ai ascuns în suflet de sihastru
de când Soarele era albastru…
Iar eu rătăceam prin labirint
înfruntând fulgere şi vânt
căutând dezlegare pentru-o taină.
Când eu te vreau sfântă
clipele tale să fie curate
ca lacrima de înger
ce rătăceşte-n noapte
sărutându-ţi sufletul,
sânii şi surâsul…
Şi-atunci vei şti mereu
când eu te vreau …

( Ion Cireasa - Cand eu te vreau )

Cat ne-am urat si ne-am iubit plangand

Rememorarea
de-ntamplari confuze
Copii crucificati ca niste Cristi
Cu paznici veseli pentru ingeri tristi,
La marea invadata de meduze.
Ti-am poruncit brutal sa nu te misti
Pana-ti culeg tot frigul de pe buze,
Cerandu-ti mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna ca, oricum, existi.
Dar n-ai sa fii niciunde mai cuminte
Si mai supusa altuia nicicand,
Cum doar in noaptea oarba si fierbinte,
Cind ne-am urat si ne-am iubit plingand,
Fara s-avem nevoie de cuvinte,
La cata moarte adunam in gand.

( George Tarnea - Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand )

Ma cautai

Mă căutai , nici nu ştiai
c-o faci,
Şi m-ai aflat din pură întâmplare,
Acum priveşti în gol, pustiu şi taci
Atît ţi-a fost, iubite, dragostea de mare?

M-ai căutat, dar prea devreme m-ai găsit,
Nu trebuia să mă găsesti din întâmplare,
Erai speriat, confuz, nepregătit,
Când ţi-ai găsit iubirea,
cea mai mare.

Eu plec, mai caută-ma,
înc-o dată,
Mai caută-mă cînd vei şti ce vrei,
Cînd vei putea să-ţi dai şi viaţa toată,
Doar să mai vezi o dată ochii mei. 

( Adria Martin - Cauta-ma )

Timpul oprit in mine

azi nu mă strigă nimeni

moartea mi-a dozat sufletul
şi consumă o tabletă pe zi
pentru a nu lăsa urme
trăieşte ca o femeie
în mijlocul lucrurilor...

cu singura diferenţă
că nu trădează niciodată

oricum nu mai contează

timpul oprit în mine arată
ceea ce sunt
şi nu ceea ce am fost

( Teodor Dume - Sfarsit de pagina )

Cantec surd

Sunt singur si sunt plin de scai.
Am stăpânit cândva un cer de stele
si lumilor
eu le cântam din nai.
Nimicul îsi încoardă struna.
Azi nu străbate'n grota mea
nici un străin,
doar salamandrele pestrite vin
si câteodată:

Luna. 

( Lucian Blaga - Pan canta )

Fereastra-n zid

Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.
 

Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.

Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud

( Adrian Paunescu - Ana lui Manole )

Nu sunt ingerul tau

Nu sunt îngerul tău, iubito.

Când sufletele se întâlnesc în umbra unui sărut,
Când privirile se contopesc printre raze de lună,
Inimi în ritm cu valurile furtunilor încă nenăscute, aminteşte-ţi,

Nu sunt îngerul tău, iubito.

Când depărtarea despleteşte gândurile nerostite,
Când paşii rătăcesc fugar printre petalele altor primăveri,
Căzut în genunchi, biruit de clipele drumului spre tine, aminteşte-ţi,

Nu sunt îngerul tău, iubito.

Doar un biet muritor,
Rătăcind pe cărările inimii,
Rupt între întrebările de mâine şi amintirea visului dintâi.

( laurentiu Nicolae - Nu sunt inger )

Descoperit de tot, in fata vietii

Cu stângu-n dreptul dau de-o vreme-ncoace
Si-mi cheltuiesc iubirea pe nimic,
Cazând la învoiala - ca sa zic -
Cu tocmai cei platiti sa ma atace. 

Mai pofticios, dar mai zbârcit un pic,
Iau parte doar cu gândul la potroace,
Dupa vreo joaca-ncinsa pe cojoace
Cu zânele din clanul inamic,

Descoperit de tot in fata vietii.
Ma-ndemn sa dau cu sâc la-ncurcaturi,
Cum se pricep s-o faca doar poetii 

Din tunurile lor cu crapaturi,
Si cumpar câte-un vis, la pretul pietii,
Si ma razbun frumos pe secaturi.

( George Tarnea - Descoperit de tot in fata vietii )

Paradis in destramare

Portarul înaripat mai tine întins
un cotor de spadã fãrã de flãcãri.
Nu se luptã cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu pãr nins
înseteazã dupã adevãr,
dar apele din fântâni
refuzã gãletile lor.
Arând fãrã îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcã în fân:
vai mie, vai tie,
pãianjeni multi au umplut apa vie,
odatã vor putrezi si îngerii sub glie,
tãrâna va seca povestile
din trupul trist.

(Lucian Blaga - Paradis in destramare )

In bratele tale

Rastignite in adancul sufletului
Simt soaptele vietii
Freamatul tau ma vindeca
De racoare, de-ntuneric
Sunt un fosnet continuu
De ape-ntr-o seara
Sunt cerul si marea
Imbratisate-n pictura.

( Lucian Preda- In bratele tale )

Tinere!

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân'apune soarele?

Vreau sã-mi dau sufletul
deodatã cu serpii striviti în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m'am zvârcolit si eu în pulbere ca ei?
Nu m'am sfredelit si eu în soare ca ei?

Viata mea a fost tot ce vrei,
câteodatã fiarã,
câteodatã floare,
câteodatã clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, si golul mormântului
îmi sunã în urechi ca o talangã de lut.
Astept în prag rãcoarea sfârsitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tãrâna un pumn
si mi-o presarã pe cap în loc de apã si vin.
Boteaza-mã cu pãmânt.

Umbra lumii îmi trece peste inima.

( Lucian Blaga - Calugarul batran imi sopteste din prag )

Ne arde-apropierea.Setos iti beau mireasma.

Setos îti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amândouă cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm.
Si totusi tu-mi soptesti : "Mi-asa de dor de tine !"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pãmânt.

Femeie,
ce mare porti în inimă si cine esti ?
Mai cântă-mi înc'o dată dorul tău,
să te ascult
si clipele să-mi pară niste muguri plini,
din care înfloresc aievea - vesnicii.

( Lucian Blaga - Dorul )

La cumpana apelor

Tu esti în vară, eu sunt în vară. In vară pornită

către sfîrsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos ! Priveste'ndelung, dar să nu vorbim.
S'ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta'năltimei si până'n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi ? Atîta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne'nchidem inima după nespuse cuvinte.

  Poteca de-acum coboară ca fumul
  din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
  spre tărna si valea trădate'nmiit
  pentr'un cer chemător si necucerit.

( Lucian Blaga - La cumpana apelor )

Mai e nevoie de destin?

Când prin oras calci lin pe străzi
sământa ulmilor, si'n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers? 

 

Când muschiul de pădure mult
ne-alină'n vară verde dor
si glasul picurat ti-ascult -
mai e nevoie de-un izvor? 

 

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe'ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic? 

 

Când între lipsă si prisos
ne bucurăm de câte sânt
si cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt? 

 

Când îti ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până'n sud
mai e nevoie de statui? 

 

Când hoinărind, alăturea,
noi mână'n mână ne găsim
cu ochii la aceeasi stea -
mai e nevoie de destin?

( Lucian Blaga - Strofe de-a lungul anilor )

Clocot

Iubirea este geniu: cum poti s-o pui in frau,
Sa-ti poarte faetonul in trap, la preumblare?
Ca ma sfasie leul, nu-i crima, nici desfrau,
Si gloria-i un monstru la fel, cu colti si gheare.
Sa te castig, bat cerul si iadul, nemurirea,
Rup aripile vremii si-- demiurg rapsod--
Sub tine-mi pun cerbirea, chiar de mi-ai fi pieirea,
Dar inima ta mandra ce dulce esafod!
Cu-naltele abateri, semeata erezie,
Croim albastre zboruri peste-un noroi batran
Si ni-e datoare viata ca-i dam o poezie
De care o s-asculte, candva, ca de-un stapan:
Noi doi lasa-vom lumii un duh ce nu se scimba,
Caci noi si vesnicia vorbim aceasi limba.

( Vasile Voiculescu - Sonet CCXVII )

Curgea o ploaie rea

curgea
o ploaie rea
din vina mea.
Durea.
Vedeam in apa ce spala
pamantul,
cum te pierdeai in sinea mea
cu gandul.
Grabite lacrimi dispareau,
cuvantul,
in ploaia rea se dizolva
ca lutul.
Iti oferam umbrela mea
dar vantul,
nu te lasa sa fii a mea.

Curgea
o ploaie ce spala...
Pamantul. 

( Antemir Antonio Eduard - Curgea o ploaie rea )

Tu-mi faci bine

tu-mi faci bine
în modul acela familiar
în care gusti o felie de pâine
unsă de mama
cu un strop din ea

si mi-e drag
felul în care privesti
cordul deschis
cu candoare de prunc

am uitat
că lumina vine
din stânga
în tablourile mele

mi-e stângaci felul
în care te modelez din lut
dar ochii
luminează mereu invers
dinspre apus spre răsărit
precum regina noptii
îmblânzită de lună

mi-e greu să sparg
fiorul dinspre miazănoapte
ce desparte tot mai adânc
timpul nostru
de vioara melancoliei
apărute de nicăieri

când pictez
trăiesc cu primul sărut în buzunarul
de la piept

când scriu
tresar în spirala copilăriei
unde mă regăsesc
mirosind mâinile mamei
a verdeată crudă

atunci îti înteleg iubirea
când toate ridurile
se scriu pe fruntea de mărgăritar
în palmele frământate
de neodihna creatiei.

( Mihaela Roxana Boboc - Tu-mi faci bine )

Asemeni

Sunt asemeni norului
Sarutand umbra,

Asemeni lunii
Furand lumina
Din soare.
Sunt asemeni tacerii
Gustand linistea.
Sunt adulmecarea ta
Peste tarmul infinit
Al sentimentelor.
Sunt trecerea
Timpului neanchipuit…
Sunt gheara ascunsa
In necercetata lume…
Sunt cat timp esti.

( Cernat Gabriela - Asemeni )

Ecou de romanta

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

( George Bacovia - Ecou de romanta )

Minciuni

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

( Adrian Paunescu - Minciunile )

Stele cazatoare

Pe coltul alb al fluturelui-stea Adorm plangand,cersindu-ti dragostea O lacrima precum un vis se-nalta ... Simt sufletu-mi zburand,lipsit de viata . In lumi calatoresc si ma tot doare Prohodul tau de stele cazatoare. Mi-as fi dorit sa fie viata moarte Sa-mi tes tristetea-n rasarit de noapte . E-n clopot golul clipei ...Ma cuprinde ... Ecerul pacea unei lumi aride Iar eu sunt marea plajei razvratite Si stanca ta de vis si dor,iubite .. Tu mi-ai deschis a nemuririi poarta... Povestea-ncepe cu "a fost odata" Intr-n regat de gheturi,crini si perle Pasii iubirii unei lumi eterne . Surasul meu a stralucit...In raze De ploi cazand ,misterul unei fraze Precum o racla s-a deschis si domn S-a asezat pe-al nemuririi tron. Nu stiu sa fi avut de-atunci alt nume Nici alta-nfatisare ,nici alt dor ... De-atunci tu esti un rasarit de soare Iar eu ,al sau apus biruitor . Poate c-a existat o alta lume In care am trait cu-adevarat ... Poate exista-n lume fericire Dar eu din fericire n-am gustat . Traiesc de ani-lumina printre stele, O lume rece,agonii,mistere ... In sufletu-mi e noapte vesnica si teama, Iubiri de stele, stele de arama... Iubire nepermisa, casta, pasagera, In lume-n care singura himera Revine-n usa sufletului meu Si ii deschide tot aceeasi eu . Comete-n zbor isi cauta menirea Dar eu raman in mine ca un sfinx Pe coala universului patata De dulcele lichid din zeul-pix . De ce-n tacerea noptilor de sticla Te-ntinzi cu brate de argint si dor ? De ce-n tacerea noastra se ridica Un strigat disperat de ajutor? Vino aici sa prelungim iubirea Atator pamantene amintiri! Sa resadim in suflet fericirea Celor loviti de griji si amagiri.
( Nicolae Rodica Nicoleta - Stele cazatoare )