Autostopisti

Doi paşi pe trepte mari, de piatră,
Alţi trei mai mici pe lutul lunecos,
Un pas s-a frînt, altul n-a mai putut
Să ţină ritmul
Şi ai căzut pe-un miez de noapte
Străbătut de licurici cu aere de faruri.
Nu mai simţi decît un fîlfîit cu iz de iască.
Mai poţi să ţii ochii deschişi?
Uite, dincolo de tine creşte un cîntec
Despre soare şi gărgariţe...
Nu îl auzi, nu poţi să-l guşti.
Nu mai e cîntecul tău,
Nu mai e cîntec, pentu tine
E vaiet de timp nimicit de vînturi
Albastre, cu mirosuri aspre, de gheţuri.
Te du şi dormi, trage-ţi sufletul prin trup,
Lipeşte-ţi gîndul de drum şi-ncearcă să visezi
Copaci cu ramuri grele, aripi înspre pămînt, aripi,
Aripa mea ocrotitoare peste visul tău.
Mîine nu mai există, nu mai are culoare, e numai sunet
De pleoape, de inimi care se odihnesc.
Dormi!
Te voi deştepta într-o altă zi. 

( Nicoleta Stefanescu - Odihna la margine de drum )

Aspiratii

Credeam că viaţa-i mai uşoară
Că nici nu sufli şi ea zboară
Că fără aripi, fără zmei
Ajungi acolo unde vrei.

Ajungi în ceruri şi mai sus
Să furi Luceafăru’ l-apus
Să iei un nor să-l modelezi
S-alergi pe el fără să vezi

Cum lumea-ncearcă să te prindă
Să te coboare-ntr-o clipită
Pe un Pământ nebun de-al lor
Unde doar păsările zbor.

Şi astfel îi vei blestema pe toţi
Că nu te-au lăsat să te cocoţi
În-naltul vârf al ăstei lumi
Unde cu toţii suntem buni.

Încerc pe plac eu să le fac
Şi-nvăţ să merg şi-nvăt să tac,
Dar lumea asta nu-i a mea,
Nici n-o pot compara cu ea.

Şi-un dor cumplit mă ia uneori
Magneţi parcă m-atrag spre nori
Şi-ncep deodată a pluti
Fără a vrea, fără a şti.

Dar zborul meu e interzis
Mânia lor eu am aprins
Şi drept pedeapsă mi-au tăiat
Al meu ţel înaripat.

( Colpos Oana Stefana  - Aspiratii )

Incaltata-n ierburi noi

Mi-e aşa dor de dragoste...si cui să spun...
Atât nomad gândul pe drum,cum să-l adun...
Printre ceteni şi aluni
Printre ierbi,izvorul bun,
Printre linişti de natur,
Printre muzici de păduri,
Prin trifoi cu degeţei
Ale mele prins pe ei,
Ciripiri de păsărei
Îmi fug ochii după ei,
Copăceii înfloriţi,
Mugureii logodiţi
De parfumuri ameţiţi;
Mă dezmierd prin flori de tei,
Tot păşesc pe alţi cărări,
Plini de iarbă-acoperiţi,
Nu las drumuri dezgoliţi;
Mă aşez sub un salcâm,
Închid ochi şi mă închin,
Nu-mi uit Tat copacul meu,
Să îl pui la cas temei,
Să am undi să mă adun,
Cu-ale florile-i să-mi plâng,
Picături de salcâm nou,
Lacrimi calzi pe-obrazu meu,
Mă îmbată,mă-nfioară
Mă dezbină,mă omoară,
Mă-ndulceşte-nveninează,
Mă ridică,mă coboară;
Stai trifoi pe sânul meu,
Staţi brânduşi în părul meu,
Toporaşi îmi faceţi voal,
Peste trupul alb să-mi am,
Încălţată-n ierburi noi,
Întinsă pe un pat de moi,
Cu lumina împlinită,
De căldură-acoperită,
Multă,multă sărutare,
De natură-mbrăţişare,
Privighetori lasă-ofrandă,
Din margareţi frumoasă salbă,
În zbor atent uşor bătând,
Mi-o trec uşor pe după gât,
Şi pielea suav sărute-mi,
De frumuseţi şi bun inunde-mi,
Fiinţa-mi singură,pierduta,
De natură adoptată.Renascuta.

( Loredana Pirghie - Treceri )

In tandem

Nu te alung, nu te uit
Te păstrez.
Nu te văd,nu mai plăng
Te visez.

Te aştept,nu te chem
Nu-ndrăznesc,
Mă opresc, nu zâmbesc
Te iubesc.

Nici nu stau, nici nu plec
Obosesc,
Nu m-adun,căci nu pot,
Ameţesc.

Nici cănd dorm
Nu te uit, e firesc
Fiindcă ştiu căt de mult
Te iubesc.

( Abageriu Silvia - In tandem )

Triptic

1 .

mi se aşează un grup de cuvinte pe frunte
şi mă strigă toate
pe numele meu de fată
cu păr inconfundabil
de albastru şi verde

acelaşi grup mă însoţeşte
când dau mâna
şi mă prezint

am început să reduc
toate cuvintele
la acel grup

printr-un limbaj repetitiv
şi monosilabic
în scurt timp
vei înţelege
tot ce mă doare
şi ce nu

acuma
trebuie să-ţi spun
că mi s-au lăsat urechile de ţiuit de parcă
liniştea nu ar coborî noaptea peste oraş iar hăuitul
şi-ar face loc dintotdeauna, de atunci
în mulţimi


cerşetorul acela olog de la colţ
m-a întrebat dacă singurătatea e o boală
e o stare de fapt, i-am spus

i-am umplut palmele de mărunţi
şi n-a tăcut

doar când mi-a ridicat
părul cel verde de pe frunte
şi albastru, de fată şi când a văzut
că singurătatea mea e scrisă, ca a lui

doar că a mea
e un grup de cuvinte


2.

dimineaţa ridică plapuma de pe mine
şi mă trimite în lume la drum
fără merinde

nici măcar nu ştiu dacă ochii princiari
mă focalizează
ori se opresc pretutindeni
unde e rost de principii feminine
şi comportament gregar

nici nu ştiu şi de aceea sar câte un pas
legată la ochi, cu spinarea dreaptă
de teamă ca în drumul meu
pe tabla de şah să nu descopăr
în trupul negru sau alb, cumva
că nu aş fi o regină


3.

cine bate la uşă cu glas de munte
acela este iubitul meu
îi cunosc literele din nume
mai bine decât pe ale numelui meu
i le sorb, i le înghit ca o femeie-somon
i le nasc, apoi pe hârtie din sângele meu croite
e o taină aici, pentru că oamenii s-ar îndoi mereu
că între noi iubirea e atât de înaltă
ori că bărbatul meu ar trebui să fie
tocmai iubitul cu glas de munte
care îmi bate la uşă
şi care eşti tu

( Adina Ungur - Triptic )

Ravas

iubitul meu,

azi fluturii sunt treji.
şi-au meşterit un montagne russe
din vreji,
de-am ameţit văzându-i
jos,
ba sus.

zău,
fluturi mai năstruşnici
cred că nu-s
în lumea toată
(măcar vor slăbi,
dacă aleargă-atât…).

îi voi momi -
să pot să îi opresc, într-un târziu -
cu ceea ce
am apucat să scriu
c-un fir de lăcrămioară
pe-o batistă:
cel mai suav poem care există.

când se vor prinde
că e un tertip
şi vor pricepe
cum că nu e chip
să scape, în alt fel,
de dependenţă,
poemul ţi-l vor duce,
de urgenţă.

( Mariana Ghicioi - Ravas de primavara 2 )

Pandora boxes

Era o vreme cand zburam,
Si flori mi se-mpleteau in cale,
Iar vantul ce-mi batea la geam
Nu imi putea atinge visele.

Si flori, si vise sunt acum mormant;
Iar vantul ce patrunde in odaie
Imi ia si ultimul cuvant
Ce-ar mai putea aduce alinare.

Tu, Omule, de esti grabit,
Te lasi purtat de val si n-ai trait,
Nu-i prea tarziu sa mai visezi
Si sa traiesti visele tale.

Dar nu lasa nicicand un vant
Ce-apare ca o briza calda
Sa se transforme neasteptat
In crivat ce-ti patrunde in casa.

Si, mai ales, nepasator,
Sau poate doar nedandu-ti seama,
Sa nu fii tu acela vantul
Ce-alunga ultima speranta. 

( Violeta - Ultima speranta )

Urc pe taceri

urc pe tăceri treaptă cu treaptă
şi tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai aşteaptă,
nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitare
şi tu cobori din mansardă,
îţi vorbesc în cuvinte barbare
şi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
şi tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pământ,
când urcam în paradis…

( Sursa:  http://literatur.toateblogurile.ro/2009/12/29/urc-pe-taceri )

Ia-ma de mana

Vârsta acestui copac
Se numără după frunze
E un joc lasciv şi feeric
Dat în grijă drumului către moarte.

Cântecul acestei sirene
Îl auzi doar cu ochii închişi
Cu mâinile ridicate spre cer
Cu gândul răstignit în nemişcare.

Dă focului această noapte, iubite,
Să ardă, aruncă cenuşa pe vânt
Apleaca-ţi privirea să citeşti neînţelesul
Toarnă tăcere peste tăceri
Uită că mi-ai văzut rătăcirea
Lupta zadarnică de a coborî din neant...
Ia-mă de mână
Şi mergi. 

 

 

 ( Oana Soare - Fara nume )

Te stiu

Te ştiu de multă vreme
de când ninsorile
şi vântul
ne troieniseră visele
şi te simt din totdeauna
dar nu aveai ochii plânşi
şi nici buzele arse…
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul.
Şi azi…
cu câtă dragoste tu arzi!
Oare, va fi de-ajuns, iubito,
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă, de drag,
să te ating
şi dorinţele să-ţi sting?!
Nu mai vreau să plângi
şi lacrimi să-ţi înece glasul
şi-n abis să-ţi pierzi iubirea.
De vrei opresc zborul
dar visele ne vor arde
şi se va topi, cu noi, şi cerul…
……………………………….
Palmele tale stau împreunate
cu-ale mele iubito
protejând o frumoasă Lună,
cu şoapte de iubire
de la mine furată… 

( Ion Cireasa - Te stiu )