The winner

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

( Lucian Avramescu - Niciodata, iubito )

Un fluture mi-a dat binete

Un fluture mi-a dat bineţe
Cu mult râvnita-i frumuseţe.
Mi-a spus: - Ţi-aduc ceva din lume,
Povestea despre o minune :
M-a găzduit mai ieri o floare,
Plângând că sufletul o doare.
A tot sperat că o să vină,
Să o aleagă din grădină,
Un cavaler, s-o dăruiască
Pe ea, minune îngerească,
Altei minuni, frumoasei fete
Şi cu aroma ei s-o-mbete...
Eu i-am răspuns: - Pictură vie,
Florii alese dintr-o mie,
Pluteşte-acum să-i dai de ştire
Că mi-a plăcut aşa peţire,
Dar n-o s-o smulg din rond de flori
Doar pentru-o clipă de fiori.
Ci fata va veni şi-n dar,
Ea apă-strop-mărgăritar,
La rădăcină îi va pune,
Ca drept răspuns pentru minune,
C-Alesul ei i-a oferit
Grădina toată de iubit.

( Oana Ovidiu - Un fluture mi-a dat binete )

Tine-ma in brate

Iubeste-ma acum ,cand plang de dor copacii,
Cand plange un izvor,
Cand freamata lumina,
Iubeste-ma cu suflet,
Si tine-ma de brate,
Acum cand plang copacii,
Cand vantul plange frunza,

Iubeste-ma si spune-mi,
Pe-o soapta de petala,
Si spune-mi cat de dulci
Ti-s buzele,ca mierea,
Si vino langa mine,
Si vino mai aproape,
Sa-ti simt parfumul cald,
Si dragostea din soapte,

Si vino iar la noapte,
Si vino printre vise,
Adu-mi parfum de stele,
Adu-mi parfum de dor,
Saruta-ma usor si tine-ma de brate,
Cu palmele-ti suave,de catifea albasta,
Si nu-mi trezi privirea,
Si lasa-mi dulce visul,
Sa nu dispara clipa,
Sa nu apuna gandul,

Si nu uita ca eu,
Am sa te-astept si maine,
Am sa te-astept cantand,
Ca mi-ai promis,candva,
Cu lacrimile-n glas si pline de iubire,
Ca vom fi doar noi doi,
Si-o mare de iubire,

Iar cand vor da in copt,
Si vor canta copacii,
Si a vui de dor si freamat un izvor,
Tu vei fi langa mine,
Si ne vom strange-n brate,
Si vom canta minunea,
Si vom canta copacii,
Si vom canta izvorul,
Cu soapte calde-n noapte!

( Pantea Amalia Simona - Iubeste-ma )

Copacii fara padure

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.

În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.

Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.


( Adrian Paunescu - Copacii fara padure )

Dragu-mi-i..

iubitule, sunt femeia cu spatele gol
dacă renunţi la viaţă câştigi o călătorie alb-negru atenţie nu sunt balustrade poţi cădea uşor în hăul dintre coaste pielea umedă va absorbi paşii până când împotmolit vei fi devorat de siliciu

iubitule, sunt femeia nisip
la miezul nopţii alunec în tine îmi fac loc pe sub uşă strălucesc în bătăia ochiului
învelită sumar am tăvi cu smochine ramuri de cedru ulei de măsline poţi face din mine un tablou foarte scump în mine dorm o mie de iubite

iubitule, sunt femeia şeherezadă
azi la micul dejun dansez goală pe covorul persan vălul de pe coapse cade-n pustiu harpa e rudă cu moartea aceeaşi muzică lipicioasă şi rece ca un şarpe pe glezne trezeşte

iubitule, sunt femeia fântână
adânc în omoplaţii tăi o răscruce de drumuri şi-o dâră de praf într-o vară senilă
mi-am pierdut aripile la un joc de noroc părul mi l-au tăiat

iubitule, sunt femeia reflux
înşel matinal grupa sangvină mi s-a schimbat după eclipsă oamenii vor crede ca am sânge de lup dar am margini de sare

iubitule, sunt femeia lună
luminez prin sângele tău ca-ntr-o pădure un grup de haiduci prăvăliţi într-un somn adânc umblu hai-hui fără busolă fără hărţi până dimineaţa când cobor de pe umăr

( Carmen Manuela Macelaru - Iubitule, sunt femeia reflux )

Marama de borangic

E noapte pe pãmânturi si pân’ la galaxii!
Frumoaso, cu marama de borangic sã vii,

S-o potrivim pe iarba adâncilor grãdini,
Asuprã-i sã se cearnã luceferii senini…

În infinitul spatiu, de cine stie când,
Maestrul timp, la roata fantasticã lucrând,

Planete slefuieste în site si tipsii,
Si pulberea se-ntinde în urmã, galaxii!

II

O, parcã vãd în altã planetã, colo-n hãu,
O fatã stând, ca tine, lângã iubitul sãu,

Si poate cã marama si-a asternut-o jos,
Pe ea sã cearnã pulberi Pãmântul luminos,

Când se aratã-n spatii, betealã picurând,
Pe mãri din alte sfere corãbii petrecând,

Si iat-o cum tresare, privindu-l de la geam,
O fatã ca si tine, cu trupul zvelt, de ram…

III

Ar trebui, frumoaso, si noi sã fim merei,
Ca marmura cioplitã cândva în Propilei,

Sã tot trãim cu sete de foc mistuitor:
Putine-au fost în urmã, prea multe-n viitor!

Îmbrãtisati în poarta acestor evi superbi,
Sã sãrutãm pe frunte întâii pui de cerbi

Adusi de sus, în nave mai iuti ca niste plumbi,
De primii si-ndrãznetii vãzduhului columbi!

Si de-oi pleca în ceasul ca inima de bun,
S-aduc de probã aur si grâu de pe Neptun,

Abia s-o coace pâinea în vatrã pân’ mã-ntorn:
Pe-atunci va fi distanta cât un ecou de corn.

( Eusebiu Camilar - Marama de borangic )

Amintirea a tot ce nu se vinde

La drumul mare ramas pe un tapsean,
Ajungem la destinul cazut de la fereastra,
Iubirea mea inalta cu aer de margean,
Se reaprinde candid in florile din glastra.

Recrut in amintire, am si uitat de lume,
Cand radacini in umbra pandeau raceala apei,
Te prind de aripi blande, cu unduiri de nume,
Si-ncerc sa redescopar, in van taisul sapei

Credeam ca viata are, atingeri din trecut,
Ca vremea umbla sadic, prin case hibernale,
Nu vreau ca timpul nostru sa spuna ce-am avut,
In linistea de umbre, legand placeri astrale.

In versuri siropoase, ingan, iubirea mea,
Si o prefac in stele cand cerul mi-o arata,
Precum in amintire, legat de dumneata,
Unealta din vechimi cu rabufniri de fata.

Trec clipele tenebre in adancimi de vise,
Nu pot sa stiu de unde uitasem ca era,
Nimic in profunzime, cu limpezimi deschise,
Credinta in durere, si viata de avea.

Parfum de imnuri sumbre, se isca-n departare,
Iubirea se arata in haine aburinde,
Te cred si astazi roua, pluteste langa soare,
Si depan amintirea, a tot ce nu se vinde.

( Gheorghe Puzdreac - La drumul mare )

Shapes

Înfăşurată-n umbră,
prin viaţă mă strecor
ecou, în valea sumbră,
pe aripi de cocor.

Ce naşte eternitatea?
Crâmpei de vis si dor,
cântând seninătatea,
o mască a mimilor.

În antiteze, soarta,
vibrând de râs nebun,
adesea, închide poarta
pierzându-te pe drum.

E totul o relicvă
ce, cu înnoit parfum,
de muritoare tigvă,
mai dăinuie şi-acum.

De am trezit lapona
cu sufletul zâmbind
e veşnic riga, urna
de umbre, vis strivind.

( Serrena Nicoleta - Umbre )

Picture me

I

Mulţi zic
că am inventat fotografia
pentru momente inedite,
pentru a diviniza geografia,
pentru luare aminte;

alţii spun
că figurile oamenilor,
fixate şi developate,
capătă imortalizarea anilor
când privesc, aşa, departe
spre alte zări
cu albastrul sclipitor
al ochilor…

Eu ştiu însă
c-am inventat fotografia aceasta imperfectă
pentru trupurile femeilor:
pentru cele pe care le iubim,
pentru cele pe care le dorim,
pentru care simţim uneori, aşa, un dor
sau le privim dimineaţa trupul uşor.

II

Toate culorile
desenate cu ochii lui Dumnezeu
şi ferecate de mine
(cu o magie ascunsă,
cu lumini şi umbre diferite mereu)
pe-acest film cu 24 de poziţii,
se lipesc de trupul tău.

III

Grena pentru buze,
smarald pentru ochi;
culorile-acelea confuze
ale laptelui şi mierii
pentru piele.
Scortişoară pentru păr
şi bulgări de zăpadă pentru umerii
goi.
Turcoaz şi valurile mării
cu fulgere indigo şi cu ploi
în priviri.
Căpşuni şi cireşe amare
la unghii.
La gât o eşarfă de cafea,
deasupra sânilor o floare
albă ca o stea!



IV

Uneori le developăm amândoi
în vin roşu închis
la lumina vânată a lumânărilor,
alteori, când încă îmbătată de-amor
te scalzi în vis,
le developez doar eu în cafea amară
şi fum de ţigară.


V

În sertarul de sus şade Ana,
în plic e ferecată Roxana,
Anca se-ascunde pe birou
iar Lisa, sfioasă,
îmi face cu ochiul din nou
de sub pat.

Fiecare din ele,
cu culorile lor secrete,
m-au lăsat să le privesc,
frumoase fete…

Fiecare şi-a dezgolit
câte-o culoare din ea.

Miruna-i albastră,
Diana-i lila,
Maria-i siclam
când se uită, aşa,
cu privirea grena.

( Andrei Albu - Fotografie )

Impreunare de buze

Azi-noapte a fost lună plină.
I-am sărutat razele,
Era toată o lumină,
Toată, mai puţin buzele.

Buzele erau de un negru pal
Şi nu aveau nici urmă de contur,
Un negru simplu, chiar banal,
Pată neagră pe-o lună plină. Dur!

N-am întrebat luna ce s-a întâmplat.
Dar, azi te-am văzut, ţi-am sărutat razele.
Erai toată un cer înnorat,
Toată, mai puţin buzele…

( Milo - Furt..sarut? )

Hai,apa si tu cu mine

cred că din apă ies stelele.
pe furiş una câte una, desigur cea mai mare stă la pândă,
să anunţe când oamenii nu sunt acasă.
atunci se furişează stelele spre cer.
Eu cel puţin aşa cred.

Noaptea trecută, ieşisem la poartă. Casa drumului meu are poartă. Stăteam aşa, nu ştiu cum să vă spun, cam cum stă uneori lumina să se stingă.
Ştiam ce fac stelele.M-am prefăcut că nu sunt acasă ...ştiţi doar stelele se văd când oamenii nu sunt acasă, mereu vă spun şi nu vreţi să mă credeţi.

Şi am pândit aşa, timp îndelungat...am văzut o lumină, venea şi pleca...mi-am zis: Mă asta ce să fie oare...că stea nu pare să fie
Apoi spre dimineaţă iar am avut o vedenie şi am privit din nou să văd pe unde se furişează stelele.

în zadar
şi am plecat să culc moartea mea.
în somnul ei cineva a strigat Mi-e sete!
M-am ridicat şi am gonit spre umbra câmpului, acolo era apă mare, rece şi limpede
am zis apei, zic : hai, apă, şi tu cu mine că i se făcu sete morţii toate, şi apa, vă spun pe cuvânt, a venit.

acum ştiu de unde răsar stelele.
ca să le afli, trebuie să ieşi din casă.
la drum, zic, la drum fraţilor

( Florian Stoian - Silsiteanu - Hai, apa, si tu cu mine )

Nu crezi ca eu seman cu tine?

De-asupra noastră
un nor singuratic,
automodelându-şi cu grabire conturul
imens. O întreb: “Nu crezi că norul ăla
seamănă cu mine?”

Înfipt în mijlocul câmpului,
ca un paznic nemişcat –
un copac maiestos, cu coroana roşie.
O întreb: “Nu crezi că pomul ăla
seamănă cu mine?”

Trecând pe lângă marea cascadă,
tumultuoasă şi tunătoare –
sită risipindu-şi curcubeul, o întreb:
“Nu crezi că şi cascada
seamănă cu mine?”

Şi pentru că ne-a prins înserarea
în dreptul unui cimitir,
o întreb într-o doară:
“Nu crezi că înserarea şi cimitirul
seamănă cu mine?”

Dar pentru că toată ziua
nu scosese nici măcar un cuvânt
m-a prins energic de piept
şi m-a-ntrebat:
“Nu crezi că eu semăn cu tine?”


( George Ene - Nu crezi ca eu seman cu mine? )

In drumul meu

am ales să plec pe drumul meu de lemn verde
unde ploaia din mine
naşte dimineţile miresme de fân proaspăt şi reavăn
ca să am "de bine" la drum greu

nu am să închid poarta
mă doare ţipătul ei de fier rece - am să o ung cu zâmbet
omule
e poate târziu să mă rosteşti
numele meu şi-a uitat deja toate literele
în urmele de paşi adânc apăsaţi în mine
am să îţi las însă cu împrumut
o strângere de mână prietenească - să o ai la nevoie
şi
să ştiu că poate într-o zi...poate
ai să o strângi zâmbind
în mâna ta
atunci am să ştiu dacă plecările pot înflori
cu iasomie şi liliac
din trunchiuri de lemn verde

( Sandrina Ramobna Ilie - Drumul meu )

Preaplinul din noi

am să mă-nec în fericirea-mi fără zile
ştiind că mâine, doar fericirea ta
mă va putea salva.

îmi vei sculpta cu mâini de nou-născut
o aripă.
sau branhii, cum crezi tu.

mă vei iubi în apă
şi-ţi voi zâmbi în valuri,
în spumă caldă
albă
am să te plimb
şi-ai să zâmbeşti şi tu cu mine.

mă vei iubi o zi
şi-am să ridic furtuni împotriva mea.
hohote cereşti vreau să-ţi provoc.
sau măcar un ochi între-deschis
ce dă să se apropie de colţul gurii tale.
vei zâmbi noaptea,
cu gândul la mare...

un gâdilat blajin,
cuminte
şi absurd
mi-e sufletul
când ştiu că eşti.

( Ciprian Ciuciu - Prea- plin! )

Planeta

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea…

Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.

( Nichita Stanescu - Frunzisuri )

Victoria unei raze

Fereşte-te să ai dreptate
Când eşti îndrăgostit!
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva!
Un om îndrăgostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani,
mai bine să ai vulturi,
mai bine să ai albul zăpezii!

( Nichita Stanescu - Acelasi gand )

Vapaia

beau flacăra iubirii dintr-un potir de carne
când sângele-n văpaie rapid s-a prefăcut
şi braţul tău apucă plăcerea-mi s-o răstoarne
într-un decor de corpuri demonic şi zăcut
e cald iubito... fruntea mi-e un văzduh de ceară
cu păsări de cenuşă ce se înalţă-n gol
când vremea ne asmute şi calmă ne strecoară
prin găurile negre din Univers şi sol
de mi-ar surâde luna stând beat la tine-n poală
sau de-ar trosni o venă în mii de rădăcini
m-oi arunca în versul ce licăre-a cerneală
şi voi urca spre ceruri buchetele-mi de spini
grămezile uitării spre viitor ne poartă
lăsând în urmă viaţa şi aura-i deşartă

( Ionut Popa - Beau flacara iubirii )

Hipnoza sarpelui

Hipnotizează din spirala-i verde
Ochi rubinii ca boabele de must.
Târându-se pe drumul său îngust
În scorburile mai adânci se pierde.

Nu-l deranjează adevărul frust
Din limba-i ca o flacără ce arde
Şi nici înseninatele cocarde
Nu-l fac să-şi regăsească unghiul just.

Gonit din paradis de-o amăgire
Şi-a înveninat destinul pas cu pas,
El lumea o priveşte cu uimire

Văzând cât de puţine i-au rămas.
Doar trupul arcuindu-se, sclipire,
Se strânge între zvâcnire şi popas.

( Petre Teodor Cosmin - Sarpele )

Daruire

Noaptea a lasat pe umerii mei
Praful alb al pasilor,
Din preumblarea stelelor pe pamant.
Edenul s-a golit de mere.
Serpii au fost alungati inainte de a face pacate.
Te-am zarit alergand printre trupurile copacilor,
Invaluindu-ti silueta ademenitoare
Cu frunzele verzi ale teilor.
Am intins mana sa te opresc,
Sa te apropii de mine.
Erai atat de cald, atat de dulce,
Atat de tu.
Eram atat de copil, atat de razvratita,
Atat de eu.
Te-am sarutat sa-ti gust dulceata buzelor
Si mi-a placut la nebunie aroma lor
De trandafiri proaspeti.
M-ai strans in brate sa te invalui
Cu inocenta mea,
Sa iei putin din tineretea mea tarzie.
Si ti-am dat surasul meu, luand in schimb
Atingerea ta.
Si mi-ai dat privirea ta, luand in schimb
Sarutul meu.
Mai apoi, ne-am daruit unul altuia
Inimile.

( Popescu Gilda Magdalena - Daruire )

Sentimente

merg cu tine
ca şi când am fi două zale
îţi explic că dragostea nu e doar o pilitură de fier
magnetul nu e un dumnezeu implacabil
îţi arăt că dacă ai unghiile roase
nu înseamnă că se poate ghici în ele
şi nici
drumul până la părinţi nu este acul care peticeşte
o cuvertură veche

ştii
pe întuneric trosnitul degetelor nu ajută la depistare
e redundant /şi uşor îmi amestec degetele cu ale tale/

e posibil ca peştii ce sar prin apă să ştie
de drumul soarelui pe bolta cerească
îl reproduc după putinţa lor

nu e o regulă să ai ochii închişi
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului

iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte

îţi spun toate astea
şi încă multe altele
în timp ce păşim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
semănăm cu doi acrobaţi
pe un afiş de circ

( Stefan Ciobanu - Nu noapte, spune- i noi )

Asteptari

Zile de ceara,
infinit ce se varsa
in alt infinit -
unul primeste,
altul s-a daruit
ca un puf de papadie
cerului.

Particule de-asteptari
se topesc,
se unesc
intr-o noua departare;

Oare viata-i intre doua asteptari
sau dupa ele?

( Ana A. - Intre doua asteptari )

Ursitoare

În pat de flori m-ai asezat, Tu, Doamne
Si ursitoarele mi le-ai trimis
Sa-mi cânte-n cor, cu glas de xilofoane,
Poemul vietii ce târziu l-am scris.

Mi-ai dat în grija-mplinirile iubirii
Ce nu le-am întâlnit nicicând în viata,
Mi-ai pus pe umeri balanta patimirii,
Mi-ai masurat durerea în prefata.

Cuprinsul mi l-ai dat ca sa-l traiesc,
Speranta, ca pe-o dulce alinare,
Placerea-n versuri sa mi-o oglindesc,
Rasplata, doar în viata viitoare.

Sfârsitul, un manunchi de flori alese
Cu dragoste, de cei ce ma-nconjoara,
Ce nu vor fi pe-acest pamânt culese,
Caci nu voi învia a doua oara.

( Valeria Pintea - Ursitoare )

Naked truth

te-ai ascuns printre ştiuci şi te caut prin stuf
şoapta frunzei de mirt ţi-e umbrar în zăduf
de ştiam, însetato, că într-una mă ceri
răsturnam peste Nil prejudicii de fier.

răsturnam creuzeturi de mâl sufletesc
în subsolul în care zăcea te iubesc
de ştiam că aveai pentru mine un dor
lăcrimând în ascuns ca un pui de cocor.

te-auzisem ţipând nu mai vreau să îndur
anotimpul de crom ipohondru şi dur
nu mai vreau amânări înspre care mă tragi,
vodeviluri zidite pe zâmbete vagi...

de ştiam că mă vrei cum te vreau eu acum
aş fi uns flama gurii într-un dulce parfum
aş fi ars neputinţa-n jăratice ploi
desenând un candid curcubeu între noi.

m-am trezit, pătimaşo, dacă poţi să mă crezi
m-am trezit ca un ev de argint din zăpezi.
îngenunchi într-un gest de sălbatic alint
şi-ţi declar: te iubesc, nefertito, nu mint !

( Nicholas Dinu - Te iubesc si nu mint )

De colorat cu verde

dacă aş fi iarbă,
ah, dacă aş fi iarbă, aş iubi gleznele
de copii şi fuga nebună,
aş iubi râsul tinereţii, sărutul din crâng
şi aş mai iubi roţile zorilor învârtind
zilele fără coviltir

ce aş mai iubi, dacă aş fi iarbă,
copitele cailor şi fructele putrede,
aş iubi pietrele dogorind, zorelele
agăţate de garduri,
şi, cu fiecare ploaie, perdeaua rece
dintre cântec şi anotimp

dar eu sunt o carte pe genunchii
vieţii, o carte de colorat cu verde
speranţele goale

( Elia David - De colorat cu verde )

Vertij de vise

Te mai chem
de unde eşti
din moarte
sau din poveşti.
Te mai chem
de unde nu-i
gândul meu
şi gândul lui.
Te mai chem
din nechemare
ca să-ţi dărui
o iertare
pentru plânsul
dintr-o şoaptă,
pentru gândul
dintr-o noapte.
Te mai chem
să poţi pleca,
nu ai fost
nu eşti al meu,
dar în taină
se sărută
gândul meu
cu gândul tău.
Nu te doare
cum mă dor
gândurile de cocor,
nu te plânge
cum te plâng
că ţi-am dăruit
un gând.
Cu păreri de rău
şi-acum
c-au venit
iubiri pe drum.
Eu în prag
de primăvară
Tu în toamnă
şi spre seară.
Eu c-un gând
de dimineaţă,
Tu cu-n dor
pentru o viaţă.

( Luminita Aldea- Cantec )

Replici

POETUL
Tu esti o unda, eu sunt o zare,
Eu sunt un tarmur, tu esti o mare,
Tu esti o noapte, eu sunt o stea —
IUBITA
Tu esti o ziua, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu esti o floare,
Eu sunt un templu, tu esti un zeu —
Tu esti un rege, eu sunt regina,
Eu sunt un haos, tu o lumina,
Eu sunt o arpa muiata-n vant —
POETUL
Tu esti o frunte, eu sunt o stema,
Eu sunt un geniu, tu o problema,
Privesc in ochii-ti sa te ghicesc —
IUBITA
Iti par o noapte, iti par o taina
Muiata-n pala a umbrei haina,
Iti par un cantec sublim incet —
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
In acest suflet ce tie-ti arde,
Nimica nu e, nimic al meu —
E tot al tau.

( Mihai Eminescu - Replici )

Brilliant idea

De ce te temi? au nu esti tu cu mine?
Las’ ploaia doar sa bata in feresti —
Las’ vantul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu! Cu mine esti.
Ce te-ai sculat si te uiti in podele?
Uimita pari si pari a astepta.
Nu poti vedea cu ochii printre ele —
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva?
Lasa-te-n perini — eu iti voi da pace.
Dormi tu — si lasa sa raman destept.
Pe cand citesc, intotdeuna-mi place,
Din cand in cand sa cat la tine drept,
Sa vad cum dormi...
sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu man-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gandiri.
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in brata.
Dar te-ai trezi... pacat! si nu ma-ndur.

Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cand in cand cu ochiul eu te fur,
Din cand in cand din mana cartea scap.
Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!

( Mihai Eminescu - Dormi! )

Moods

am schimbat repede pepenii pe o iluzie ieftină.
se făcea ca suntem singuri legaţi de catargul unei corăbii fară vâsle. sânii tai arătau nordul astrolabului de bronz pe care-l cumpărasem de la un rege după o bătalie cu bufniţe mari, congruente.
mi-era sete, doream să te simt ca pe o coroană răcoroasă în jurul tâmplelor plesuve. mă cautai cu degetul mare de la picior, îmi tatonai în morse respiraţia întretăiată de carul mare plin cu paie de pus pe acoperişuri lacustre. sensul nu era giratoriu ci infinit de plat. ne doream fără speranţe, tu aveai sute de metri înaintea mea. invidiam melcii, viteza lor ameţitoare la curbe luate cu zgomot de sticle sparte, fum în ochi, cerceii tăi în gura mea, cum au ajuns? ah.. amintirile astea din podul fără cer unde te ceream de nevastă în zilele de război şi tu râdeai cu o scoică la
ureche vuind ca marea pe care o străbăteai nebună, cautându-mă zadarnic..

( Adrian Grauenfels - Capricii de vara )

Exposed

Daca vrei sa te iubesc uraste-ma sincer
Loveste-ma, minte-ma, huleste-ma,
Cauta-ma, gaseste-ma, pierde-ma,
Injura-ma, scrie-mi pe coapse blesteme
Toarna-mi in cafeaua de dimineata otrava,
Scalda-ma-n vin si cand incepe sa-mi placa ineaca-ma,
Reanimeaza-ma cu respiratie gura la gura
Vorbeste-mi in limba fiarelor, saruta-ma cu limba ingerilor
Atinge-ma prin somn, prin vis, prin camasa de noapte
Trezeste-ma din somn cu focuri de arma,
Spune-mi povesti nenuritoare ca s-adorm
Scrie-mi poeme obscene si siropoase
Deseneaza-mi rasuflarea in carbune
Incarca-ma cu electricitatea ta, fa-ma sa explodez
Imbraca-ma-n sarma ghimpata
Croseteaza-mi dorintele, arunca-mi spaimele pe fereastra
Rastalmaceste-mi cosmarurile, spune-mi ca sunt idioata
Lasa-mi la usa pachete cu bombe artizanale
Zdrobeste-mi timpanele cu alarme de noapte
Trimite-mi anonim scrisori de amenintare,
Inveleste-ma in asternuturi de gheata
Fa-mi cadou pungi cu gunoaie,
Adu-mi flori smulse de prin parcuri,
Pune-mi in par margele culese din santuri
Umileste-ma, striveste-ma, cauta-mi nod in papura
Calca-ma in picioare, fa-ma tandari
Recompune-ma la loc din coiburi
Daca vrei sa te iubesc fa-mi orice
Numai sa nu pleci, nu ma lasa singura
Pe-o insula pustie in mijlocul oceanului
Tacerii tale…

( Ilinca Bernea - Uraste-ma sincer! )

Raze

"Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură să răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

...............................................
( Veronica Micle - Raze de luna )